În Piteşti există şi Strada Mică. Da, toată lumea ştie de vestita Stradă Mare din centrul municipiului, însă fac pariu că puţini cunosc faptul că avem şi Strada Mică, destul de greu de observat mai ales dacă eşti şofer. Pesemne că nu degeaba se numeşte aşa. Chiar şi pietonii trec grăbiţi prin intersecţia de pe „Exerciţiu” şi îşi continuă drumul spre supermarket-uri sau alte puncte de interes situate de-a lungul arterei, fără să bage de seamă străduţa.

Undeva după un indicator rutier, se poate zări, însă, panoul pe care scrie „Strada Mică”. O să mă întrebaţi cât de mică e… Ei bine, nu e chiar aşa. Drumul merge şerpuit aproximativ 100 de metri, după care dai peste o bifurcaţie şi… surpriză! În dreapta, găsim sediul unei instituţii despre care eu unul habar nu aveam că există: Baza Turistică Piteşti (foto) care aparţine de Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret, subordonată Ministerului Tineretului şi Sportului.

Strada Mică trece pe lângă Şcoala Gimnazială Ion Minulescu, însă accesul nu este posibil de aici.

Dacă mergi mai departe, drumul pare că se înfundă, însă cei care îndrăznesc să mai facă nişte paşi ajung într-un loc unde nu ţi-ai dori să fii decât… angajat: Secţia 3 de Poliţie din Războieni, intrarea „secretă” prin spate, cu parcare şi mai multe autospeciale care abia aşteaptă să plece după infractori.

Am făcut stânga împrejur şi am mers către cealaltă bifurcaţie despre care vă precizam mai devreme. Aici apar adevăratele probleme, până acum totul a fost o joacă. Mai multe clădiri dărăpănate, situate în spatele şcolii, afişează semne grafice şi mesaje obscene ce îi vizează chiar pe poliţişti. Din motive evidente, nu vom reproduce mesajul, însă dacă sunteţi curioşi puteţi să mergeţi ca să vă convingeţi.

O „poezioară” interesantă – poezie de stradă, putem totuşi publica spre exemplificare.

Puţin mai în dreapta, lângă o clădire dezafectată, sunt bălării cât casa, iar pe jos cioburi, semn că în acest loc ferit de priviri vin oameni nervoşi, probabil şi băuţi, care se „descarcă” de greutăţile vieţii dând cu sticla de pământ.

Aceasta este partea de la stradă a clădirii cu pricina. Ocolind-o, imaginea este una şi mai grotească (foto – jos).

Cum te uiţi în stânga vezi curtea şcolii, protejată din fericire de un gard. Dincolo de asta, cred că spaţiul respectiv putea fi gestionat, exploatat, de către administraţia locală. Puteau fi aici un loc de joacă, locuri de parcare, putea fi orice – mai puţin ceea ce am surprins ieri.

Ca acest loc sunt multe altele în Piteşti, şi ne plângem că ducem lipsă de spaţii… Strada Mică ne dezvăluie, în fapt, probleme destul de mari.

• Distribuie:
• Distribuie
•