Incendiu puternic în noaptea de Paște la mânăstire

Un incendiu puternic a izbucnit în noaptea de sâmbătă spre duminică, chiar în ziua de Paște, la Mănăstirea Bistrița din comuna Costești, județul Vâlcea.

Flăcările au cuprins acoperișul unui corp de chilii, iar pompierii au intervenit de urgență pentru a împiedica extinderea focului la întreaga construcție și la clădirile din apropiere.

Potrivit Inspectoratului pentru Situații de Urgență Vâlcea, incendiul se manifestă generalizat la nivelul acoperișului unei chilii, pe o suprafață de aproximativ 800 de metri pătrați, existând un risc major de propagare la întreaga clădire, estimată la circa 1.000 de metri pătrați, dar și la chiliile învecinate.

La fața locului au fost mobilizate inițial șase autospeciale de stingere cu apă și spumă, precum și o autospecială de intervenție și salvare de la înălțime.

Incendiu puternic în noaptea de Paște la mânăstire

Din cauza amploarei incendiului, forțele de intervenție au fost suplimentate cu o cisternă de apă de la Detașamentul de Pompieri Drăgășani, o autospecială de stingere de la Stația de Pompieri Grădiștea, o autospecială de la ISU Argeș și alte trei autospeciale de stingere de la ISU Gorj.

Echipajele operative acționează în continuare pentru localizarea și lichidarea incendiului, concentrându-se pe limitarea extinderii flăcărilor către restul ansamblului monahal. Până la această oră, autoritățile nu au anunțat victime.

Mănăstirea Bistrița este unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult din Oltenia și un monument de o valoare istorică deosebită. Ctitorită de boierii Craiovești în jurul anului 1490, mănăstirea poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este situată în apropierea satului Bistrița, pe valea râului cu același nume.

Incendiu puternic în noaptea de Paște la mânăstire

Lăcașul este cunoscut pentru faptul că adăpostește moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul, dar și pentru rolul său esențial în istoria culturii românești. Potrivit unor cercetători, aici ar fi fost tipărit, în anul 1508, „Liturghierul slavon” al călugărului Macarie, considerată prima carte tipărită pe teritoriul actual al României. Tot aici, în 1573, ieromonahul Eftimie a redactat primul act mănăstiresc în limba română, cunoscut sub numele de „Zapisul lui Eftimie”.