Am făcut o scurtă plimbare, la pas, pe strada Armand Călinescu, una dintre străzile din municipiu, unde întâlnim o mare concentrare de clădiri vechi, transformate de timp în monumente istorice, însă doar formal.
Pe această stradă, istoria ”se ascunde” acum în bălării, gunoaie și ruine.
Lângă Muzeul Județean din Pitești, vis-à-vis de Școala Ion Pilat, la numerele 32-34, găsim o fostă bijuterie arhitectonică, o clădire istorică, care ne aduce aminte de Piteștiul de altădată, dar și mai important de faptul că, distrugerile au loc și-n timp de pace.
Vorbim aici de nepăsare!
Clădirea cu subsol și parter înalt, care a aparținut primarului Nicolae Coculescu, are acum geamuri sparte, ferestre smulse, ziduri lipsite de tencuială, din care cad cărămizi și o curte împânzită de gunoaie.
Nicolae Coculescu, unul dintre prietenii familiei domnești Cuza, a fost ales de patru ori primar al Piteştiului, în 1861, 1863, 1865 și în perioada 1878-1880. Tot el a fost cel care a avut iniţiative importante legate de alimentarea cu apă a oraşului.
Casa lui a devenit monument istoric, însă poate doar pentru cunoscători, căci pentru privitori nu e decât o ruină.
Aceasta a rămas ”pe mâinile unor moștenitori vrednici”, oameni de afaceri, care până acum nu au fost dispuși să investească vreun leu în imobil. Puțin probabil să vedem o schimbare în acest sens.
În fața casei-monument se află o terasă, imagine care ne duce cu gândul la expresia românească cu leopardul și gardul vopsit sau la faptul că, trecutul distrus dă nas în nas cu un prezent ”demn”.
