Au prezentul nu ni-i mare? De aproape trei decenii urmăresc, aproape zilnic, ce se întâmplă în județul în care mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții. Încă din primele zile de după Revoluție, am început să devorez ziarele, inclusiv cele locale, care au ajuns să-mi devină, destul de repede, familiare și ulterior chiar indispensabile.

Urmarea firească, pentru un asemenea consumator de presă, a fost să mă transform din cititor de gazete în scriitor la gazete, și după aceea în vorbitor pe la televizor și înapoi la presa scrisă și așa mai departe. În această calitate, începând din 1995, am cunoscut zeci și zeci de oameni din administrație, dintre care destui mi-au lăsat impresii complexe.

La ei m-au dus cu gândul articolele de presă locală citite recent, în special cele despre președintele CJ, Dan Manu, care se plânge că-l sapă colegii din partid și-l dau în vileag că face mișto de șeful lui de partid, și despre primarul Piteștiului, Cornel Ionică, care îi apără pe colegii edili care-și parchează mașinile în Piața ”Milea”, acolo unde cetățenii de rând, care le plătesc salariul, n-au acces.

Așa mi-am adus aminte de foștii președinți ai CJ pe care i-am cunoscut, de la elegantul Florea Costache la blajinul Ion Mihăilescu și la diplomatul Constantin Nicolescu. Oameni care aveau și ei, cu siguranță, probleme în partid, dar care aveau parcă și ceva mai multă putere pentru a-și gestiona colegii în mod discret și eficient.

Cât despre Primărie, acolo era mai simplu, că a fost, înainte de actualul edil, un singur primar, eternul, cum mi se părea pe atunci, Tudor Pendiuc, căruia ajunsesem chiar să-i spun că o să ies eu la pensie și el tot acolo va fi. M-am înșelat, nu mai este primar, dar, în calitatea mea de vizitator frecvent al orașului și de avid cititor al știrilor despre el, parcă îmi lipsește diplomația lui, ca să nu mai vorbesc de modul de a comunica orice cu oricine în mod firesc.

Mergând și mai departe de Pitești, îmi amintesc cu drag de fostul primar de la Curtea de Argeș, Gheorghe Nicuț, profesorul care a dat clasă unei întregi generații de edili și de politicieni, sau de fostul edil de la Costești, Dan Popescu, un foarte bun profesionist, cu un caracter vulcanic, dar cu o dedicație rară față de propria comunitate. Îmi mai amintesc și de mari parlamentari de Argeș, precum foștii premieri Nicolae Văcăroiu și Radu Vasile, sau foști miniștri, precum Mihai Tănăsescu, Georgiu Gingăraș și Doru Viorel Ursu, dintre care unii chiar s-au implicat serios în viața Argeșului.

Și voi încheia lista cu șefii Poliției, în frunte cu Dan Fătuloiu și Ion Stoica, oameni care au condus atât de bine IPJ-ul, încât au fost ulterior promovați direct în minister. Iar lista ar putea continua. În ziua de azi, însă, Argeșul pare că nu mai are oameni de asemenea calibru. Nu mai există parlamentari cu nume veniți de la București. Nici nu mai țin minte de când n-a mai avut Argeșul un portofoliu serios, în afară de Cercetare, la care e abonat actualul șef al partidului de guvernământ din județ, Șerban Valeca, dar mai degrabă la fără frecvență.

Avem, însă, simptomatic pentru decăderea Argeșului, un șef de poliție trimis din Teleorman. Suficient, nu, ca să-l parafrazăm pe Eminescu: “Au prezentul nu ni-i mare?” Sau mă înșel?

• Distribuie:
• Distribuie
•