Turneul Alerg printre stele”, care include 11 orașe, se află în plină desfășurare, iar concertul extraordinar din Pitești al lui Ștefan Bănică se apropie cu pași repezi. În avanpremiera spectacolului de cinci stele care va avea loc pe 16 noiembrie, de la ora 19:30, la Casa de Cultură a Sindicatelor, ePitești, partener media al evenimentului, a realizat un interviu în exclusivitate cu Ștefan Bănică.

„Fiecare spectacol este unic și irepetabil!”

An de an înregistrezi un număr record de spectatori la concertele de Crăciun, fiindu-ţi alături peste 20.000 de fani din toată ţara. Care crezi că este reţeta succesului?

-Nu cred că există vreo rețetă a succesului. Cred, însă, că un lucru e cert: această tradiție s-a creat și a ajuns să împlinească 12 ani neîntrerupți, cu 48 de concerte de Crăciun la activ sold-out, pentru că îmi respect munca, îmi respect publicul și, făcând aceste lucruri, mă respect pe mine. Iar oamenii care au venit și vin la aceste concerte respectă, la rândul lor, calitatea oferită de acest spectacol. La concertele mele de Crăciun cei care vin sunt ca o mare familie, cred că unii dintre ei se și cunosc de atâția ani. De fiecare dată le mulțumesc în mod special celor care vin din țară. Mai mult, sunt oameni care îmi trimit e-mailuri și din afara țării: “Vin din Olanda, dom’le, vrem să știm exact când ai concertele, că noi ne planificăm concediul în funcție de asta!”. Nu cred că există mulțumire mai mare pentru un artist decât atunci când oamenii își rup din timpul lor și vin de departe special pentru tine. Asta înseamnă că le oferi stabilitate, garanția unui spectacol de calitate și a unei atmosfere pe care n-o uită curând. Eu mereu spun lucrul ăsta: mă încarc pentru un an de zile cu aceste concerte de Crăciun! Este un schimb de energie fabulos între cei din sală și noi, cei de pe scenă.

Povesteşte-ne câte ceva despre turneul naţional de anul acesta intitulat „Alerg printre stele”. Ce aduce nou pentru fanii tăi?

-Titlul turneului vine după un single extras de pe albumul „Altceva”, piesa „Alerg printre stele”, titlu care simbolizează, în ceea ce mă privește, libertatea de exprimare și de a face ceea ce-mi place pe scenă pe parcursul a două ore, timp în care spectatorii să uite de griji și să plece încărcați pozitiv de la concert. În fiecare turneu promovăm piese de pe albumele mele pe care nu le-am mai cântat live, dar și cântece pe care publicul le așteaptă de fiecare dată. „Noutatea” pentru mine înseamnă concertul în sine, pentru că fiecare spectacol este unic și irepetabil! Nu poți să reeditezi o stare sau atmosfera pe care ai avut-o cu o zi înainte, nu poți copia la xerox niște emoții! Frumusețea spectacolului live constă tocmai în starea care se naște acum, aici! În acest turneu mai avem și surprize și premii pe care le oferim spectatorilor fideli. Pentru asta trebuie să intrați pe pagina mea de facebook – www.facebook.com/StefanBanicaOfficial – unde veți găsi toate informațiile necesare și o campanie cu premii în plină desfășurare.

„Muzica mea se adresează mai multor categorii de public”

Care consideri că este piesa ta care, de-a lungul anilor, a avut cea mai mare priză la public?

-Nu știu dacă este neapărat una singură. Numai dacă aș enumera piese ca “Găsește-mi loc în inima ta”, “Poveste de mai”, “S-o facem lată”, “Veta” sau “Toată lumea dansează”, ar fi câteva dintre piesele pe care publicul le cere mereu în concerte.

Ce înseamnă organizarea unui asemenea show? De câtă muncă este nevoie în spate, de câte săptămâni de repetiţii?

-În condițiile în care în România, în general, concertele gratuite, în aer liber, sunt mult mai multe decât cele pe bilete, organizarea unui astfel de turneu nu e deloc ușoară. Cu cât mai multe trupe sau artiști români, din diferite genuri muzicale, ar face turnee pe bilete, cu atât lucrurile ar merge mai ușor, pentru că s-ar crea o continuitate firească, așa cum există în toată lumea. Un astfel de turneu se pregătește din timp, se repetă, pornind de la scenografie, lumini, design grafic etc. până la playlist-ul concertului.

Ce segment de vârstă iubeşte cel mai mult piesele tale?

-Cred că muzica mea se adresează mai multor categorii de public, de la copii până la părinți și bunici. De aceea, când îi văd pe toți adunați într-o sală de spectacol mă bucur și realizez că e un mare privilegiu pentru mine, ca artist, să am mai multe generații care mă urmăresc și mă ascultă.

Cum ai caracteriza în câteva cuvinte evoluţia din ultimii ani a muzicii românești?

-Aș caracteriza-o ca pe o căutare spre definirea unor linii clare pe diferite genuri muzicale.

Ce părere ai despre cântăreţii care „se dau după trend” în materie de muzică?

-Există o replică în piesa “Pescărușul”, a lui Cehov, în care joc la Teatrul de Comedie, mai exact joc personajul Trigorin, un scriitor celebru al vremurilor respective, care spune ”fiecare scrie cum vrea și cum poate”.

Care este cea mai mare bucurie de care ai avut parte în ultima jumătate de an?

-Uneori, bucuriile mari vin din lucruri simple, obișnuite, cu ele îmi încarc sufletul și nu fac clasamente, ci doar mă bucur de momentul trăit.

„De Pitești mă leagă primul meu spectacol cu “Liceenii”

Ce te leagă de Piteşti, exceptând fanii de aici, şi ce ştii despre oraşul nostru?

-De Pitești mă leagă primul meu spectacol cu “Liceenii”, cred că prin ‘87, dacă îmi aduc bine aminte, la Sala Sporturilor, care era arhiplină, plus încă vreo 3.000 de oameni care stăteau pe afară. Reacția publicului m-a șocat atunci, pentru că nu apărusem niciodată în fața atâtor oameni! Era o isterie continuă, în care ne uitam unii la alții și nu știam ce să mai facem, chiar dacă noi (eu și colegii mei din film) veniserăm pregătiți cu niște poezii, monoloage, majoritatea eram actori. Știu că Pitești este orașul lalelelor, că e orașul lui Nicolae Dobrin, unul dintre cei mai mari fotbaliști români ai tuturor timpurilor, și că mi-am petrecut câteva zile bune prin fabrica de autoturisme Dacia atunci când eram fericitul posesor al unei Dacii 1300. Ha, ha!

Unde ai întâlnit cea mai mare „isterie” în public, în sensul frumos al cuvântului, şi când te-ai simţit cel mai apreciat de către cei din sală?

-Cea mai mare „isterie”, din ce îmi amintesc, cred că a fost tot cu un spectacol cu “Liceenii” la Teatrul de Vară din Bacău. Țin minte că era o mare de oameni în fața teatrului, poate vreo 8.000-10.000, nu mai știu exact. Iar ca să ieșim din teatru, să facem 20 de metri până la mașină, a durat o oră! Oricum, era un paradox pentru acea vreme, pentru că, practic, eram niște copii normali, care trăiau normal, ca orice om obișnuit într-o țară comunistă, dar care atunci când mergeau la un astfel de spectacol întâlneau niște oameni care se comportau de parcă eram vedete la Hollywood! Și atunci discrepanța între viața normală pe care o duceam și ceea ce se întâmpla la un spectacol de genul acesta era uriașă.

Încă mai persistă telefoanele de la admiratoare după 25 de ani de carieră?

-Astăzi primesc mesaje mai mult pe Facebook decât pe telefon!

Care a fost cel mai surprinzător mesaj primit din partea unui fan?

-“Vă admir și vă respect, sunteți fanul soției mele!”

• Distribuie:
• Distribuie
•