Lecţia de economie a lui Crăciuneanu

În ce constă indemnizaţia de deplasare în străinătate

Cu multe veacuri în trecut, predecesori noştri se deplasau pe distanţe mari, cu mijloace specifice mediului rural, aşa numitele căruţe trase de animale domestice pornind de la cai, boi, măgari şi vaci, iar deplasarea era generată de forţa roţilor centrifuge. Potrivit cadrului legal format din, Codul fiscal, Hotărârea 518 din 10 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare şi Ordinul 3512 din 27 noiembrie 2008, vom analiza mecanismul ce derulează deplasarea în străinătate, în zilele noastre.

Avansurile în numerar

Cheltuielile deductibile sunt acelea efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, prin comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor respective.

Cheltuielile de transport şi cazare, în ţară şi străinătate, efectuate pentru salariaţi, administratori şi pentru alte persoane fizice asimilate acestora, se referă, la directorii care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat şi persoanele fizice rezidente sau nerezidente detaşate, în situaţia în care firma suportă drepturile legale cuvenite acestora.

Calitatea de administrator rezultă din actul constitutiv al contribuabilului sau contractul de mandat. Angajaţii trimişi în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar beneficiază de, indemnizaţia zilnică în valută în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor uzuale, precum şi a costului transportului în interiorul localităţii în care îşi desfăşoară activitatea, respectiv a cheltuielilor de cazare.

Salariaţii trimişi în delegare sau detaşare în străinătate au dreptul să primească un avans în numerar, stabilit în funcţie de numărul zilelor de detaşare, acesta nu poate fi mai mare de treizeci de zile calendaristice.

Acordarea avansului se face în condiţiile legale privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar prin casieria unităţilor. Justificarea sumelor acordate se face pe bază de documente, cu excepţia cheltuielilor pentru diurnă, care au ca termen, trei zile de la înapoierea din delegaţie.

În cazul în care, potrivit politicii existente pe plan local, în unele ţări, nu se eliberează documente sau acestea sunt reţinute de autorităţi, sumele cheltuite se justifică pe bază de declaraţie dată pe propria răspundere a celui în cauză, contrasemnată de către reprezentanţa consulară a ţării noastre.

Sumele în valută folosite în alte scopuri, pierdute, furate, sau cheltuite fără respectarea condiţiilor în care au fost acordate se recuperează de la cei care nu pot face dovada cheltuirii lor. Eventualele penalităţi de întârziere în decontare se calculează în lei, pe baza cursului de schimb valutar la data depunerii sumei datorate.

Recuperarea lor, se face pe baza dispoziţiei emise de manager, la propunerea compartimentului financiar contabil al firmei care a acordat avansul în valută.

Mijloacele de transport utilizate

Salariaţii trimişi în străinătate pot să călătorească cu trenul, avionul sau mijloacele auto. Cheltuielile de transport considerate deductibile din punct de vedere fiscal sunt cele, efectuate cu mijloace de transport în comun la şi de la aeroport, gară, autogară sau port, pe distanţa dintre locul de cazare şi locul delegării sau detaşării, taxele pentru trecerea podurilor, de traversare cu bacul, comisioanele plătite pentru rezervarea locurilor în camerele de hotel, convorbiri telefonice, telex şi comisioane de schimb valutar.

În cazul personalului care se deplasează cu mijloace auto, inclusiv cele proprietate personală, firma avansează sumele necesare pentru cota carburanţilor şi a lubrefianţilor, în funcţie de consumul specific al acestora.

De asemenea, pentru îndeplinirea programului stabilit se pot închiria atât mijloace de transport în vederea deplasării în grup în interiorul ţării de destinaţie, cât şi diferite mijloace de comunicaţii, cu acordul prealabil al managerului, decontarea urmând să se facă pe bază de documente justificative.

Perioada pentru care se acordă diurna în valută se determină în funcţie de mijlocul de transport folosit, avându-se în vedere: momentul decolării avionului, la plecarea în străinătate, şi momentul aterizării avionului, la sosirea în ţară, şi pe aeroporturile care constituie puncte de trecere a frontierei de stat a ţării noastre, momentul trecerii cu trenul sau cu mijloace auto prin punctele de trecere a frontierei de stat a României, atât la plecarea în străinătate, cât şi la înapoierea în ţară.

Pentru salariaţii din firmele cu capital privat, suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasării în ţară şi străinătate, sunt în limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice.

Articolul viitor se va intitula „În ce condiţii datorează impozit nerezidenţii ?”.

Viorel Crăciuneanu

craciuneanu2002@yahoo.co.uk

• Distribuie:
• Distribuie
•