Școală în limbă de lemn. Avem o clasă conducătoare fatal încremenită în poziția limbii de lemn. Limbă căreia liderii politici și administrativi îi dau sălbatic frâu liber la fiecare deschidere de an școlar. Înșirați ca mărgelele pe ață, de la primar și inspectorul școlar până la deputați, senatori și miniștri, toți citesc discursuri plictisitoare până la leșin.

Școlarul, dar și elevul de liceu au nevoie de cuvinte simple. Spuse natural. Din suflet. Nu de fraze sforăitoare și întinse ca deșertul. E clar: retorica oficială la deschiderea anului școlar nu i se adresează copilului. Pe copil l-ai pierdut după cel mult un minut de vorbe goale. Nu te mai ascultă. Ce să asculte? Pentru un copil, pe bună dreptate, puhoiul de cuvinte rostite de la tribună se transformă degrabă într-un zumzet ca de muscă. Atunci, pentru cine limba de lemn?

Nici părinții nu o vor. Nici dascălii. Și, totuși, limba de lemn a oficialităților este eternă. Anihilând bucuria momentului, călcând leneș în picioare emoția firească a întoarcerii la școală, sugrumându-ne lent, dar temeinic răbdarea.

Președintele? Da, și președintele. Klaus Iohannis nu putea lipsi tocmai azi din galeria roboților însuflețiți. A citit minute, multe minute la rând. Atât de lung și tern i-a fost discursul încât, la un moment dat, în curtea școlii s-a auzit rumoare. Toropiți de căldură, toropiți de vorbele cotroceniste, copii, părinți și profesori au abandonat. Au renunțat la politețe și i-au întors președintelui spatele.

Dragi politicieni, vă rugăm: în ziua debutului de școală, dați în mintea copiilor! (Sursă foto: colegiulbratianu.ro)

• Distribuie:
• Distribuie
•