Agentia pentru Securitate Nucleara si Industrie a Japoniei a revizuit raportul preliminar privind criza de la centrala atomica Fukushima, grav afectata in urma cutremurului care a devastat arhipelagul nipon recent. Conform noului raport, nivelul de radiatii este acum cel mai ridicat, conform Scalei Internationale de Masurare a Evenimentelor Radiologice (INES). Ceea ce inseamna un nivel similar celui de la Cernobil, singurul incident similar care a mai fost cotat la nivelul 7 pe scara mentionata.

Cele doua evenimente au anumite particularitati care ridica o serie de intrebari privind modul de masurare si transmiterea unor informatii relevante catre publicul larg.

Scara INES este folosita de Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA) si este menita sa ajute autoritatile nationale sau patronatele sa informeze cat mai usor si mai rapid publicul in legatura cu gravitatea unui incident. Un nivel minim exprima evenimente precum expuneri minore la radiatii. Nivelul 7 implica mari eliberarii de material radioactiv in atmosfera si necesitatea unei „curatenii” de durata.

Anterior, autoritatile japoneze au evaluat fiecare reactor separat, fiecare primind nivelul 5 de periculozitate, ceea ce inseamna pagube insemnate la miezul reactorului si eliberarea in mediu a unei cantitati limitate de material radioactiv. Noua evaluare reflecta insa atat un nivel mai ridicat al radiatiilor, cat si analiza celor doua reactoare in cadrul unui singur incident. Se recunoaste, astfel, o cantitate mai mare de izotopi reactivi eliberati in mediul inconjurator.

In acest sens, schimbarea evaluarii pare pe deplin justificata. Mai ales ca se estimeaza ca operatiunile de „curatare”, inclusiv in ocean, vor dura mai bine de 10 ani.

Se naste, totusi, intrebarea daca sistemul INES face ceea ce a fost proiectat sa faca, si anume sa aduca publicului larg informatii cat mai clare. Desi ce s-a intamplat la Fukushima este in mod cert un eveniment de gradul 7, inevitabil apar comparatii cu ceea ce s-a intamplat la Chernobil, cu un grad similar. Acel incident, insa, a implicat materie de la miezul reactorului care a contaminat mediul inconjurator, dar si emisii de material radioactiv in atmosfera, ceea ce a afectat foarte multi oameni.

Ori, la Fukushima, lucrurile nu stau la fel. Pana acum, majoritatea materiei din miez, inclusiv izotopii cu o durata mai lunga de viata, pare sa fi ramas pe loc. Mult mai putina materie radioactiva a intrat in atmosfera, fata de Cernobil, doar 10% din cantitatea de la ucrainieni, iar directia acesteia a fost catre zone nelocuite din Pacific.

Cea mai mare scurgere de material radioactiv a „mers” direct catre ocean, acolo unde este mai putin periculos pentru oameni pe termen scurt, inainte de a se dilua. Au fost oameni expusi la aceste scurgeri periculoase, afectari ale mediului inconjurator si amenintari la adresa oamenilor ori rezervelor de hrana si apa. Dar pana acum nu se poate vorbi de un nou Cernobil.

Se dovedeste, astfe,, ca scara INES are o utilitate limitata cand vine vorba de evenimente extreme. Este ceva similar cu evaluarile pandemice ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii care a evaluat corect raspandirea virusului gripei din 2009, dar nu a luat in calcul factori precum periculozitatea acestuia. Este nevoie de o scala care sa descrie cu acuratete un eveniment.

In orice caz, lupta pentru a tine sub control reactoarele afectate continua. Necesitatea stabilizarii cat mai rapide a situatiei a fost dovedita si de o replica puternica a cutremurului de 9 grade pe scara Richter care a intrerupt temporar alimentarea cu energie electrica a sistemului de racire a reactoarelor. Si desi curatarea zonelor contaminate ar putea dura decenii la rand, riscurile unor incidente similare impun un plan de protejare mai eficienta a reactoarelor.
Traducere din Wired Science

• Distribuie:
• Distribuie
•