In ultima vreme, miscarea sindicala din Romania a suferit puternic de pe urma unor scandaluri in care au fost implicati lideri ai sai de marca. Este vorba de scandaluri de coruptie care au aruncat o lumina cat se poate de proasta asupra celor care ar trebui sa reprezinte interesele angajatilor. De altfel, si miscarile sindicale din ultima vreme, in ciuda masurilor criticate luate de Guvern, au fost unele cat se poate de anemice. Despre ce se intampla in acest domeniu in care drepturile personale ale angajatilor si cele colective nu mai sunt aparate asa cum se intampla prin anii 1996 – 1999, vorbeste Ilie Miu, presedintele Federatiei Sindicale Automobilul Romanesc si secretar al Blocului National Sindical, filiala Arges, intr-un interviu acordat publicatiei „Opinii Libere”.

In conditiile in care se spune ca e rau, ca e dezastru, ca mergem intr-o directie gresita, cum se face ca lumea nu se aduna pentru a se manifesta, pentru a protesta?
Faptul ca lumea nu se aduna si nu se manifesta arata, de fapt, eterogenitatea societatii romanesti. Este o societate foarte puternic divizata, atat din punct de vedere al modului cum gandesc oamenii, cat si ce venituri are fiecare. Fiecare gandeste dupa pozitia pe care o ocupa la momentul acesta. Inainte de 1989, toata lumea avea un rost, erau lucrurile asezate, cat de cat. Dupa 1990, toata lumea a avut ideea sa ia cat mai mult, indiferent ca i se cuvine sau nu. Sa ia cat mai mult din patrimoniu si sa ocupe orice pozitie pe care nu o justifica prin pregatirea sa. Este aproape normal ca s-a ajuns in 20 de ani la o asemenea eterogenitate. Nici noi nu mai stim sa explicam prea bine ce se intampla, pentru ca ne intalnim foarte putin fata in fata cu membrii de sindicat.

De ce?
Spre deosebire de anii 90, cand se faceau adunari generale, cand existau luari de pozitie, cand aveam intrebari, lumea dialoga, acum nu mai putem contacta salariatii cand sunt liberi pentru a-i mobila sa stam de vorba cu ei! Practic, salariatii nu mai sunt interesati. Fiecare si-a cautat o alta cale si sunt foarte dezamagiti de ce se intampla atat cu clasa politica, dar si cu sindicatele in general.

Putem vorbi si de teama?
Chestiunea cu teama este pe undeva justificata. Este teama de pierdere a locului de munca, este vizibil ca se fac peste tot disponibilizari, indiferent ca vorbim de sectorul privat sau de sectorul de stat. Disponibilizarile s-au facut si se vor face in continuare, dar culmea este ca unele dintre ele sunt foarte subiective, asa cum e cazul sectorului bugetar. Se stie foarte bine ca la nivelul tuturor institutiilor sunt numiti oamenii pe criterii politice. Fiecare isi aduce echipa lui si totul se extinde pana la nivelul celorlalti salariati. Iar cand oamenii au prins mecanismul; s-au gandit ce rost mai are sa treaca ei in opozitie ca sindicalisti, chiar ca simplu membru, nu mai vorbim de functii, ca ii vede seful! Un exemplu in aceste sens este manifestarea organizata de noi pe 1 iunie la Prefectura Arges anul trecut. Era o pichetare de protest vizavi de reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor. Abia am reusit sa strangem 200 de manifestanti si niciunul nu era din Prefectura, Consiliul Judetean sau Primarii! Nu erau bugetari! Doar unii proveneau din sistemul de sanatate, restul erau adusi de la societatile comerciale din sectorul privat!

Credeti ca ca pentru aceasta situatie o parte din vina apartine si liderilor sindicali?
Vina…Daca vreti, exista o influenta asupra oamenilor, ma refer la modul de comportament al unor lideri. Si la nivelul liderilor s-a petrecut fenomenul legat de pozitia politica. Unii au intrat de-a dreptul in politica, au devenit chiar si parlamentari, iar altii au cochetat cu politica pentru interese personale. S-a vazut ca exista si lideri destul de bogati care nu fac niciun fel de diferenta intre pozitia de lider de sindicat si cea de om de afaceri. S-au amestecat lucrurile si, in situatia asta, este firesc ca si pozitia lor fata de Putere sa fie una mai moderata.

Onest vorbind: noul Cod al Muncii este pe atat de rau pe cat se spune?
Noul Cod al Muncii este extrem de permisiv pentru angajator si il sprijina mai mult pe acesta. Atat cel din mediul privat, cat si pe cel de la stat. Da posibilitatea angajatorului sa adopte criterii subiective atat in privinta promovarii angajatilor, cat si retrogradarii sau disponibilizarii lor. Acele asa-zise criterii de performanta sunt strict apanajul angajatorului.

Sunt sindicatele o tinta in momentul de fata?
Sindicatele au fost si vor fi o tinta permanenta, intrucat prin forma lor de organizare si prin modul in care isi apara membrii, sindicatele pot reprezenta un obstacol important in calea oricarei guvernari democrate.

Este normal sa avem de-a face cu lideri sindicali implicati in scandaluri de coruptie?
Nu e normal sa fie angajati in astfel de scandaluri nici sindicalisti, nici oameni politici, nici cei din administratia publica. Chestiunea implicarii liderilor in astfel de scandaluri ar trebui transata in primul rand de organizatiile pe care acestia le reprezinta. Deci cei care te-au ales te si revoca.

Dar acest lucru nu se intampla.
Da, nu se intampla. Nu se intampla dintr-un motiv simplu: de aproape 20 de ani, au fost alegeri facute doar cu un singur candidat, ceea ce este o absurditate, pentru ca trebuie sa existe un contracandidat. O competitie. Cat vreme nu exista competenta, cat sunt unii care nu au mai organizat alegeri de nici ei nu mai stiu cand, iata ce se intampla.

Ce-i trebuie sistemului sindical sa se revigoreze?
Miscarea sindicala – si o spun ca unul care activez in ea din 1992 – trebuie restructurata si revigorata de jos. Nu exista de sus in jos! Cum nici clasa politica nu se va reforma de sus in jos! Asa cum o constructie se incepe cu fundatia, asa si o organizatie se reconstruieste de jos. De sus nu se va construi niciodata pentru ca nu exista interesul. Cei care au ajuns sus incearca sa ramana in pozitia respectiva, cautand sa le distraga atentia celor care ar putea sa le schimbe pozitia.

Sursa: Opinii Libere

• Distribuie:
• Distribuie
•