Filmele anilor ‘60

Prezentele rânduri mi-au fost prilejuite de vizionarea la televizor a filmului Chipuri (Faces).

Canalul Cinemax oferă periodic filme ale marelui regizor american John Cassavetes. Filmul mi-a reamintit de tinereţea mea studenţească petrecută la sfârşitul anilor 60. După cum se ştie acel deceniu a fost unul din cele mei creative ale secolului XX. Capitalismul european se relansase injectat de sursele americane, lumea trăia din ce în ce mai bine dar se manifestau multe tensiuni şi alienări care au fost extrem de benefice pe plan cultural. Este deceniul muzicii rock pop, a formaţiilor Beatles şi Rollingstone, a cinematografului european. Era epoca furioşilor englezi, a Noului Val francez, a marilor regizori italieni, Fellini, Antonioni, Passolini şi mai ales vremea marelui scandinav Ingmar Bergman. Era la modă existenţialismul, fusese descoperit Kafka, era epoca puloverelor negre şi a lui Shakespeare contemporanul nostru. Filmul american în această perioadă stă sub semnul marilor creatori europeni şi fragmentele văzute de mine din Chipuri mi-au amintit cu felul în care se făcea film în acele timpuri. Regizorul făcea exces de prim planuri se observau postere cu picturi celebre, se evoca un film de Bergman. Astfel de filme nu mai sunt posibile azi.

Reuşeam să fiu la curent cu filmele vremii folosind mai multe surse. Filmele franceze le puteam viziona la Biblioteca franceză unde mai vedeam şi pe suprarealistul cineast belgian Delvaux. Pentru filmele italiene mergeam la Biblioteca italiană unde a fost o revoluţie când lumea s-a bătut să vadă Zabriskie Point a lui Antonioni. Dobitocii cenzori culturali dăduseră la cinematografe Blow Up dar acest film despre realităţile americane favorabile pentru stânga a fost interzis. Altă sursă era Cinemateca şi un program promovat de Manuela Cernat la Casa Studenţilor.

Filmele formidabile ale vremii abia dacă reuşeau să ajungă în România comunistă, filtrul cel mai sever fiind asupra filmelor americane. Aşa că dacă vedeam filme europene din surse alternative la reţeaua de difuzare, la americane nu prea găseam, încă nu apăruse Biblioteca Americană. Şi când a apărut era foarte complicat şi dificil. Ştiu că securistul de la serviciu mi-a reproşat ca frecventez această bibliotecă. Încercasem să mă abonez dar nefiind bucureştean nu am fost acceptat, în schimb fişa a ajuns la securitate, deci aveau angajaţi care se ocupau cu spionarea celor care treceam pe acolo.

Acest deceniu al revoltelor împotriva establishmentului, a lui Mai 68 la Paris, al revoltelor studenţeşti americane împotriva războiului din Vietnam au generat noua dreapta a anilor 80-90-2000 atât prin noii filosofi francezi cât şi neoconservatorilor americani. De asemenea au generat noua clasă de yuppies care a generat o prosperitate fără precedent a lumii libere care a grăbit şi la noi în est prăbuşirea comunismului cu toate mizeriile spirituale şi materiale.