Istoria se repetă. Mai țineți minte unde erați când a izbucnit precedenta criză economică? Dacă erați cadre didactice, probabil că încă vă mai bucurați de mărirea salariilor pe care o propusese fostul premier, pe vremea aceea, Tăriceanu, și o aprobase, din toată inima, fostul președinte de atunci, Băsescu.

Dacă erați bugetari, probabil nu vă păsa, pentru că aveați joburi la stat și oricum erau garantate, atât salariul, cât și postul în sine. Dacă lucrați în mediul privat, sperați că măririle de salarii de la stat ar putea da idei și patronilor. Ce s-a întâmplat după aceea se știe. După ani de creștere economică, în ciuda semnelor care prevesteau criza, dezmățul bugetar s-a întors contra celor care s-au bucurat inițial de salarii mărite, și nu numai contra lor.

Așa s-a ajuns la tăierea aceea de 25% a salariilor bugetarilor, la încercarea de tăiere a pensiilor și la închiderea unor spitale, asta dacă vorbim doar de sectorul public. În sectorul privat, însă, impactul a fost mai serios, pentru că s-au pierdut zeci de mii de locuri de muncă, iar salariile, în unele cazuri, au scăzut cu mai mult de jumătate. Au fost vremuri care ne-au afectat pe toți, indiferent în ce zonă lucram, iar consecințele politice au fost și ele pe măsură. Pentru că acele măsuri și efectele lor au însemnat începutul sfârșitului celui mai important partid de la acea vreme, PDL. La fel ca un alt fost mare partid, PNȚCD, care și el a plătit scump îndrăzneala de a face reforme dureroase pentru cei mai constanți alegători, bugetarii, de nu mai reușește să depășească nivelul de 1-2%.

Iar istoria are prostul obicei de a se repeta atunci când nimeni nu ia în seamă lecțiile sale. Pentru că, la momentul la care scriu, trăiesc un deja-vu.

România are creștere economică susținută, chiar dacă mai mică în ultimele luni. Guvernanții folosesc această creștere pentru a mări pensii și salarii, în ciuda faptului că, la fel ca acum zece ani, respectiva creștere economică este bazată mai mult pe consum. Climatul economic internațional nu este în cea mai bună perioadă a sa, întețindu-se avertismentele referitoare la o posibilă criză, în special din cauza tulburărilor geopolitice.

Iar aroganța pedeliștilor de pe vremea aceea este egalată și chiar depășită pe alocuri de aroganța pesediștilor de acum, ambele partide considerându-se îndreptățite să facă ce vor ele, dat fiind votul obținut la un moment dat. Poate sunt doar coincidențe, veți spune. Și eu vă voi da, firește, dreptate, la anul, în momentul în care măsuri de genul înghețării anunțate a salariilor publice nu vor fi aplicate. Iar salariul minim nu va crește și mai mult, în condițiile în care se întețesc vocile care explică de ce această idee, la prima vedere seducătoare, poate duce la pierderea a mii de locuri de muncă exact din zona care contează, din mediul privat.

Sincer, mi-aș dori să vină, peste vreo câteva luni, cineva să-mi spună că m-am îngrijorat de pomană și că economia țării e în stare bună, condusă fiind de oameni de ispravă, care știu ce fac și fac ce trebuie. Dar istoria recentă mă face mai degrabă pesimist. Iar noi, românii, avem o vorbă din strămoși care și acum este actuală, care spune că e bine să pui mereu răul înainte. De aceea eu aș fi un pic precaut în perioada imediat următoare, și aș amâna orice investiție mai serioasă.

Pentru că, dacă se întâmplă la fel ca la criza începută acum vreun deceniu, noi, votanții de rând, vom pierde mult mai mult decât politicienii de la guvernare. Ei își pot pierde partidul, în cel mai rău caz, cum s-a întâmplat cu PDL, dar se pot oricând reinventa sub alte acronime. Sau banii, dar de obicei au de unde.

• Distribuie:
• Distribuie
•