Einstein sigur stia la cu ce se “mananca” problema din titlu, data fiind celebra sa teorie a relativitatii. Iar ca dovada, priviti-va doar GPS-ul. Sistemul de pozitionare globala se bazeaza pe 24 de sateliti care transmit informatii informatii “stampilate” de timp in functie de unde se afla in acel moment. El se face insa responsabil si de un proces de…distorsionare a timpului!

GPS-ul inregistreaza timpul exact cand primeste informatia de la fiecare satelit in parte, apoi calculeaza cat i-a luat fiecarui semnal sa ajunga la el.  Inmultind timpul scurs cu viteza luminii, isi poate da seama cat de departe se afla de fiecare satelit, compara acele distante si calculeaza propria sa pozitie.

Pentru a obtine o acuratete de cativa metri, ceasul atomic al satelitilor trebuie sa fie extreme de precis – plus sau minus 10 nanosecunde. Aici insa lucrurile devin deja caudate: ceasurile respective, uimitor de precise, par san u mearga niciodata cum trebuie! O secunda masurata pe satelit nu va fi niciodata aceeasi cu o secunda masurata pe Pamant – exact asa cum a prezis si Einstein.

Conform teoriei relativitatii a lui Einstein, un ceas care calatoreste rapid pare sa mearga incet din perspective cuiva care sta pe loc. Satelitii se misca in prezent cu o viteza de 9,000 metri pe ora, sufficient cat sa faca ceasurile de la bordul lor sa incetineasca, sa spunem asa, cu 8 microsecunde in fiecare zi din perspective GPS-ului, ceea ce poate da peste cap localizarea corecta pe Pamant.

Pentru a contracara acest efect, sistemul GPS ajusteaza datele despre timp obtinute de la sateliti folosindu-se de urmatoarea ecuatie :

Δt’= Δt / √(1 – v2/c2), unde Δt’ timpul scurs pe pamant pe durata Δt, Δt este timpul masurat pe satelit, v este viteza satelitului iar c este viteza luminii.

Traducere din Wired Magazine

• Distribuie:
• Distribuie
•