OMV- Petrom a cerut autorizatie pentru demolarea Arpechim!

Miercuri seara a avut loc la Cotroceni o discuţie cu cei din conducerea Petrom- OMV. Dacă aceste discuţii au vizat salvarea Arpechim sau nu, nu se ştie deocamdată. Cert este că angajaţii Răfinăriei au primit notificări de disponibilizări, iar ceilalalţi angajaţi de pe platformă, aflaţi sub conducerea Oltchim, se află brusc în aceeaşi situaţie. Arpechim moare, o moarte anunţată însă.

Partidele politice aruncă vina dintr-o parte în alta, fără să aibă curajul să spună limpede că este rezultatul unei privatizări făcute în genunchi, cu beneficii pentru toţi cei implicaţi, mai puţin pentru angajaţi. Şi mai grav este, lăsând trecutul, că nimeni nu mişcă un deget să schimbe situaţia în prezent. Le este frică nu de dezastrul economic, ci de efectul social imediat şi mai ales de modul cum acesta va fi taxat electoral. Liderul PDL Argeş, senatorul de Dâmboviţa Mircea Andrei a reiterat ideea prezentată de prefectul Gheorghe Davidescu cum că vina aparţine lui Năstase şi PSD. Apoi a spus că guvernul României nu se poate implica pentru că Petrom cere 300 milioane euro pentru Arpechim. La urma urmei, 300 milioane euro, la modul în care sunt cheltuiţi banii de acest guvern- nu ar însemna decât vreo 20 de kilometri de „autostradă” care nu pleacă şi nu ajunge nicăieri, sau vreo câteva săli de sport şi terenuri de fotbal prin comune PDL. Or, în contextul unei noi crize, aceşti bani nu ar fi deloc prea mulţi, mai ales că fără Arpechim moare şi Oltchim. Fie este cu adevărat rea-voinţă, ori se ştie deja în cercuri înalte că şi Oltchim moare, aşa că nu mai are rost investiţia de la Arpechim.

Primarul Florin Frătică, din Bradu, a confirmat că cei de la Petrom au cerut deja autorizaţie de la primărie pentru dezafectarea întregii platforme, edilul însă recunoscând că întârzie cât poate de mult acordarea avizului, în speranţa că vreun investitor va salva fabrica. Întârzie moartea.

Cei de la PSD, prin Constantin Nicolescu şi Florin Tecău reamintesc că Traian Băsescu a fost şeful comisiei de privatizare, care a negociat şi semnat termenii privatizării, în acordul de aderare, iar guvernul şi parlamentul nu a făcut altceva decât să legifereze acest contract.