De-aia câștigă mereu PSD-ul… Am fost recent la o activitate de informare înainte de alegerile pentru Parlamentul European din 26 mai, găzduită de o organizație non-guvernamentală cu orientare politică mai de opoziție. Printre vorbitori, un fost ministru și un actual europarlamentar, oameni de toată isprava, pe care de altfel îi apreciez atât ca profesioniști, cât și ca cetățeni implicați politic.

Mi-a plăcut, până la un punct, ceea ce povesteau ei despre Parlamentul European, despre politică și despre implicare civică. După care am realizat că ceea ce spuneau distinșii vorbitori nu diferă prea mult de zecile, chiar sutele de discursuri pe care le-am auzit de-a lungul anilor de presă din partea reprezentanților partidelor de opoziție față de PSD, care, cel puțin în zona geografică în care ne aflăm, a fost mereu la putere.

Cu toții spuneau lucruri frumoase, în care te puteai regăsi și în care puteai chiar să ajungi să crezi, dar la proba eliminatorie a urnelor eșuau mai mult sau mai puțin lamentabil. Unii câștigau câte-un mandat, pe ici, pe colo, numai pentru a se trezi izolați, situație în care plecau din sistem, cum a făcut un prieten, sau băteau palma cu majoritatea, așa cum a făcut altul. Cât despre partidele lor, s-a ales praful, cel puțin la nivel local.

Cam la ei m-am dus cu gândul în timpul discursurilor politice despre care povesteam mai devreme. Și la mulți alții, care au încercat, folosind aceleași idei, să convingă mereu același segment al electoratului, și anume cel care nu vine la vot. Dar de data asta am încercat să merg mai departe și să văd și motivele pentru care toate aceste idei minunate, care ar duce, fără doar și poate, la un trai mai bun pentru toată lumea cinstită și serioasă, nu prind la publicul larg, iar cei care le emit nu ajung să le poată pune în practică, pentru că nu au majoritate, atunci când reușesc să câștige vreun mandat.

Și-am ajuns mai întâi la definiția nebuniei, despre care Einstein spunea că înseamnă să faci același lucru în mod repetat și să aștepți rezultate diferite. Dar n-am stat mult pe-acolo, pentru că oamenii despre care vă povestesc nu sunt deloc nebuni, au cariere de excepție, discurs elegant, spirit și, uneori, chiar și carismă. Și-atunci de ce eșuează de fiecare dată? Pentru că, seduși de frumusețea ideilor pe care le exprimă, uită cui trebuie să le explice. Și nu vorbesc aici de sutele, miile de oameni care îi urmăresc pe rețelele sociale. Nici de participanții la evenimentele la care cuvântează.

Mă refer, exclusiv, la marea masă a populației, cea care votează și care determină viitorul nostru, al tuturor. Oameni care n-au atât de multe clase, care nu l-au citit pe Kant și cărora nu le pasă dacă au posturile Discovery în grila de la cablu. Oameni cu nimic mai prejos decât intelectualii care se declară scârbiți de politică, ba dimpotrivă, chiar mai importanți, pentru că votează. La ei ajunge doar PSD-ul, care le vorbește pe limba lor, prin intermediul unor cetățeni care poate nu știu bine limba română, dar știu cum să-i convingă să-i voteze.

Ba amenințându-i că vin ceilalți și le scad salariile și pensiile, ba speriindu-i că aduce Soroș mii și mii de imigranți care să le ia locurile de muncă, ba că vine UE și-i obligă să nu-și mai țină obiceiurile din moși strămoși. Și uite așa, pe un mesaj de ură și de teamă, omul care votează optează, cu ajutorul decisiv al televiziunilor de partid și al politrucilor din propria localitate, mereu pentru același partid.

De-aia câștigă mereu PSD-ul. Pentru că nu reușește nimeni altcineva să ajungă, și mai ales să rămână, în mintea oamenilor care contează. Și nu reușește nimeni pentru că opozantul se mulțumește să-și spună poezia și își vede de treabă, în loc să meargă din casă în casă, pe coclauri sau prin cartierele muncitorești, și să explice, în cuvinte simple, de misionar, și de o sută de ori, dacă e nevoie, de ce este el mai bun. Și de ce votul pentru el ar aduce bunăstare.

Nu e ușor, e extrem de greu, pentru că ai de-a face cu mentalități clădite în zeci și zeci de ani. Dar miza este atât de importantă încât, dacă aș fi politician de opoziție, aș face tot ce pot pentru a-mi convinge concetățenii. Până nu e prea târziu și în țara asta rămâne, și cu voia majorității alegătorilor, un singur partid.

• Distribuie:
• Distribuie
•