De aproape o săptămână vedem, în presă și pe rețelele sociale, imaginea unui stat eșuat, incapabil să-și protejeze cetățenii și vădit deficitar la capitolul umanitate.

Crima de la Caracal, cea mai recentă, dar nu și ultima din păcate, nenorocire care demonstrează cât de nociv poate să fie angajatul public incompetent și nesimțit, pus în funcție adesea pe pile politice sau personale, ne împinge cu putere spre concluzia că în țara noastră statul mai mult încurcă decât ajută.

Și-am văzut și văd la fiecare oră tot felul de poziționări, de la extrema privind reintroducerea pedepsei cu moartea până la aruncarea vinei de la o guvernare la alta și de la un partid la altul, pentru a ajunge, într-un final previzibil, la una dintre cele mai păguboase concluzii din istoria ultimilor 30 de ani, și anume cea care spune că toți sunt la fel.

Nu, oameni buni, nimeni nu e la fel, cu toții suntem diferiți, iar politicienii nu fac excepție. Putem să-i înjurăm pe toți la grămadă, și nu greșim prea mult când o facem, pentru că cei mai mulți merită înjurați, dar asta nu înseamnă că sunt la fel. În Pitești, de exemplu, primarul Ionică este diferit de predecesorul lui, primarul Pendiuc, chiar dacă ambilor li se poate reproșa starea actuală a orașului. La nivel de județ, președintele Manu este diferit de președintele anterior, Nicolescu, chiar dacă fac parte din același partid și au interese asemănătoare.

Există, însă, o trăsătură comună a tuturor celor care au funcții în administrația publică, de la cel din urmă consilier de la comuna cea mai mică până la președintele țării: fiecare se complace în slujba unui stat care demonstrează pe zi ce trece că nu este în slujba cetățenilor, făcând în schimb tot ce poate pentru a-și impune puterea asupra oamenilor din ai căror bani trăiește. Iar aici mă alătur și eu mulțimii de voci care cer un alt fel de stat, o nouă revoluție în modul în care este guvernată România.

Ba, mai mult decât simpla cerere, vin și cu o soluție nu chiar atât de extremă pe cât pare la prima vedere. Lăsați-ne pe noi, cetățenii României, să decidem cu adevărat! Dați-ne țara să ne-o conducem singuri! Reduceți la maximum numărul de consilieri locali, județeni, primari și parlamentari, precum și al tuturor angajaților de la stat! Interziceți ordonanțele de urgență care nu sunt cu adevărat urgente și lăsați restul legislației pe seama noastră, a cetățenilor! Introduceți referendumul ca principal mod de legiferare în fiecare comunitate, de la nivel local și județean la nivel național!

Și am și argumente în sprijinul acestei solicitări: de la Revoluție, poporul a luat, prin referendum, unele dintre cele mai bune și mai înțelepte decizii din istoria acestei țări. A votat o nouă constituție, prin care România a intrat în Uniunea Europeană. A decis să reducă numărul de parlamentari, opțiune pe care aleșii nu au binevoit s-o onoreze, pentru că, așa cum zice vorba din strămoși, câinele nu pleacă de la măcelărie. A decis să-și susțină președintele atunci când a fost suspendat pe motive de babă chioară. Și, la ultimul referendum, a respins prin absenteism masiv familia tradițională propusă de un guvern condus de un cetățean cu parteneră mai tânără ca propriul fiu și un cetățean cu cinci neveste la activ.

Sunt doar câteva situații în care poporul român a arătat că știe mai bine ce trebuie făcut decât guvernanții săi. De aia eu cred că ar trebui să permanentizăm acest exercițiu democratic, care este utilizat curent în Elveția, pentru a avea un stat mai bun și mai supus cetățenilor. Ce ziceți, dragi candidați de anul acesta și de la anul, aveți curaj să ne dați nouă, tuturor, puterea adevărată?

• Distribuie:
• Distribuie
•