Daniel Kish si-a pierdut vederea la varsta de numai 13 luni. Dar majoritatea tineretii sale a petrecut-o fara sa aiba  nevoie de baston sau de insotitori. Ba chiar a facut si mountain bike. Isi face singur cortul. Se misca prin orase ca pestele prin apa. Cum? Datorita fantasticelor sale abilitati de ecolocatie.

Conform unui articol din Men’s Journal, Kish poate simti orice in jurul sau doar deschizand si inchizand gura si fiind atent la sunete, la fel ca un delfin. Acestei abilitati i-a pus si un nume: FlashSonar. Kish a descoperit ca poate sa faca asta la varsta de 2 ani – asa cum multi alti copii orbi procedeaza – dar, spre deosebire de altii, nu a fost descurajat. Organizatiile nevazatorilor nu il plac insa deoacere considera ca prin ceea ce face promoveaza o imagine nepotrivita a persoanelor cu handicap.

Ulterior, abilitatea respectiva s-a transformat intr-un instrument foarte folositor. Kish a scris si o lucrare de masterat privind ecolocatia la persoanele cu handicap.

Procedeul lui Kish consta in a plesni varful limbii de cerul gurii, creand un vacuum temporar. O echipa de cercetatori spanioli au studiat acest procedeu recent si au ajuns la concluzia ca este ideal pentru captarea sunetelor. Nici macar o masina nu ar putea face mai bine, au scris oamenii de stiinta. Oare ecolocatia functioneaza la oameni? Probabil ca da, dar este o functie dezvoltata din nevoie.

Exista doua elemente principale ale ecolocatiei. Primul este acela ca urechile noastre sunt, in mod convenabil, plasate de o parte si de alta a capului. Sunetul ajunge la cea mai apropiata ureche intr-o milisecunda, adica a mia parte dintr-o secunda, inainte de a ajunge la urechea mai indepartata de originea sunetului. Este de ajuns astfel creierului sa proceseze informatia. Rareori ne intoarcem intr-o directie gresita atunci cand cineva ne striga pe nume. De fapt, suntem capabili sa procesam foarte exact sunete foarte fine.

Avand doua urechi, asa cum avem si doi ochi, avem si o perceptie „in adancime”. Auzim in sistem stereo 3-D. Asta ne permite sa construim, de fapt, o harta foarte exacta a ceea ce ne inconjoara.

Kish s-a preocupat sa isi dezolte aceasta abilitate si a ajuns acum la performante pe care cu greu oricare dintre noi le-am mai atinge daca am orbi maine, sa zicem.

Kish nu face ca un nebun. Isi foloseste „click-ul” special in functie de locul in care se afla, cu o intensitate diferita de la caz la caz. Cand este afara, face zgomote mai puternice.  In conditii bune, poate percepe o cladire la peste 500 de metri distanta, un copac la 15 metri, o persoana la cativa metri. Mai mult, poate identifica si un stalp cu o grosime de un inch! Poate face diferenta intre o masina de tractare, una de transport persoane sau un SUV.

Poate identifica sunete in padure. El explica faptul ca fiecare casa, de exemplu, are propria sa semnatura acustica. O abilitate remarcabila care ar putea fi de folos si oamenilor de stiinta pe viitor!

• Distribuie:
• Distribuie
•