Internetul a ajuns se pare, o piedică în monopolul consultantului fiscal, luând în calcul instituţiile abilitate ce au legiferat, afaceri ce se prefigurează în viitor de zeci de milioane de euro.
Astfel în acest an, aproape toate firmele româneşti şi străine trebuie să depună până pe data de 25 februarie ac., respectiv 25 aprilie ac, în funcţie de gradul de finalizare al rezultatelor financiare aferente anului precedent, formularul 101 „declaraţia privind impozitul pe profit”, certificată prin ştampila şi semnătura unui consultant fiscal.
Declaraţia fiscală anuală
Se depune la registratura organului fiscal local sau la oficiul poştal prin scrisoare recomandată. Există posibilitatea de a se transmise şi prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanţă. Noutatea din acest an este legată de bilanţul contabil ce se va depune numai la oficiile Registrului Comerţului de pe lângă tribunalele teritoriale, având în vedere Legea 31 din 1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Ulterior datele cuprinse în situaţiile financiare anuale vor fi transmise în formă electronică de instituţiile menţionate către Ministerul Finanţelor Publice.
Potrivit Ordonanţei 47 din 28 august 2007 privind reglementarea unor măsuri financiar – fiscale, declaraţiile fiscale ale contribuabililor persoane juridice vor fi certificate de către un consultant fiscal, cu excepţia celor pentru care este obligatorie auditarea.
Astfel, la cele circa 660.000 firme plătitoare de impozit pe profit în procent de 16%, adăugându-se fostele microîntreprinderi plătitoare de impozit pe venit de 3% în anul 2009, au fost estimate venituri de 31 milioane de euro pe an, în condiţiile unui tarif “modic” de 200 lei pe fiecare declaraţie avizată, beneficiari vor fi cei 2.000 de consultanţi fiscali în marea lor majoritate din cadrul funcţionarilor publici, asta da afacere “mascată” pe timp de criză.
Soluţia actuală
Însă, când a introdus obligaţia certificării de către consultanţii fiscali, legiuitorul a pierdut în vedere un lucru esenţial, declaraţiile în cauză se pot depune şi prin poşta electronică online, s-ar părea că este -luminiţa de la capătul tunelului.
Dacă hârtia suportă orice – cum zice o vorbă din popor – documentul electronic nu suportă decât o singură semnătură electronică. Prin urmare, este aproape imposibil din punct de vedere electronic ca declaraţiile online depuse la Administraţia Fiscală locală să fie avizate de consultanţii. Pentru depunerea lor, se completează un formular PDF – editabil şi se adaugă o semnătură electronică, a celui mandatat de contribuabil să depună declaraţiile fiscale respective.
Prin urmare, Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice judeţene, sau de sector vor trebui să aleagă între a permite depunerea electronică a declaraţiilor, caz în care, s-ar încălca obligaţiile privind obţinerea unui aviz informal de la consultanţii fiscali, fie prin anularea sistemului de depunere online a declaraţiilor fiscale. Situaţie în care ne-am întoarce “în epoca de piatră” din punctul de vedere al procedurilor administrative publice şi s-ar încălca astfel un alt act normativ, privind sistemul electronic naţional, legiferat prin Hotărârea 862 din 22 iulie 2009.
craciuneanu2002@yahoo.co.uk

• Distribuie:
• Distribuie
•