- Publicat de: admin
- 12-10-2009, ora 9:46
- Diverse
- Distribuie:
-
Incurcate sunt caile impozitului…
Lecţia de economie a lui Crăciuneanu
Încurcate sunt căile impozitului ?
Mai sunt doar trei luni până la sfârşitul anului iar mai bine de 350.000 de microîntreprinderi, adică peste 80% din numărul total de IMM-uri se află în continuare într-o nebuloasă totală cu privire la impozitul pe care îl vor constitui şi vira în anul 2010. Vor putea astfel, plăti microîntreprinderile impozitul de 3% din venit, pe anul următor, în cazul în care nu au optat în acest sens ?. Acesta este o problemă actuală.
Pe de altă parte, acelaşi act normativ nici nu obligă explicit microîntreprinderile – societăţile comerciale cu până la nouă salariaţi – să treacă la cota standard de 16%. Opţiunea de taxare a venitului se opreşte, din punctul de vedere legislativ, la nivelul anului 2009. Mai departe, pentru anul următor, Codul fiscal nu prevede absolut nimic despre opţiunea de plată a impozitului pe venit.
Să recapitulăm, cota de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor a fost de 2% în 2007, de 2,5% în 2008 şi de 3% în 2009. În acest context legislativ, considerăm faptul că, dacă Ministerul Finanţelor Publice nu exprimă un punct de vedere oficial legat de completare actualului cadru fiscal, cu referire la anul 2010, nu se poate înterpreta decât în sensul dispariţiei impozitului de 3% pe venit.
Întregul regim opţional aplicat microîntreprinderilor devine inaplicabil începând cu anul următor. Cu atât mai mult cu cât anumite interpretări ale legislaţiei comunitare atrag atenţia asupra inexistenţei, la nivelul Comisiei Europene, a unui astfel tip de impozit.
Fără nici un suport legal, administraţiile fiscale teritoriale pretind un impozit minim trimestrial microîntreprinderilor, indiferent de impozitul plătit de către acestea în celelalte trimestre. Paradoxal, o microîntreprindere este obligată să plătească nu numai impozitul pe venit de 3%, iar în trimestrele în care veniturile vor fi mai mici decât plafonul impus, va datora şi impozitul minim. Aşadar, anual, deşi achită un impozit situat peste nivelul celui minim, va mai plăti suplimentar un impozit intitulat „forfetar” indiferent de volumul impozitelor achitate.
Ordinul 1290 din 26 iunie 2009 descrie mecanismul concret de determinare a obligaţiei de plată iar instrucţiunile de completare – a Declaraţiei 100 privind obligaţiile de plată la bugetul de stat – precizează că, la rândul 1.1. “Impozitul minim” se va înscrie suma reprezentând impozitul minim datorat pentru perioada de raportare. Acest rând se completează numai în cazul în care suma înscrisă la rândul 1 “Suma datorată”, este mai mică decât impozitul minim datorat.
Teoretic, până în acest moment textul nu iese din sfera prevederilor legale. Interpretarea nelegală apare atunci când impozitul minim anual se „transformă” în impozitul minim trimestrial. Compararea nu se mai face la nivel anual, ci trimestrial, între impozitul pe veniturile microîntreprinderilor şi impozitul minim.
Ori de câte ori, în cadrul fiecărui trimestru, impozitul datorat va fi sub nivelul impozitului minim trimestrial, acesta din urmă va trebui plătit. Însă plătitorii de impozit pe veniturile microîntreprinderii, spre deosebire de plătitorii de impozit pe venit, nu determină cumulat, de la începutul anului, obligaţia de plată trimestrială, ci strict pe baza veniturilor realizate în trimestrul de raportare.
Soluţia corectă şi legală, se află chiar în Codul fiscal, doar în situaţia în care impozitul datorat de microîntreprinderi este mai mic decât impozitul minim anual acestea sunt obligate la plata impozitului la nivelul acestei sume. În interpretarea logică a dispoziţiei legale această semnifică, fără echivoc, că este vorba despre impozitul minim anual şi nu trimestrial.
Concluzia este că, în situaţia în care, în primul trimestru, plătitorul de impozit pe venit a achitat o sumă peste nivelul impozitului minim anual, nu va mai plăti în trimestrele următoare şi impozitul minim – dacă într-un trimestru nu a mai realizat venit şi nu a mai datorat impozit.
