Saptamana trecuta, mai precis joi 19 noiembrie ac. am fost invitat sa particip la seminarul national de statistica Octav Ionescu, avand ca tema „O succinta statistica si economica a fiscalitatii romanesti. Modele economice in analiza fiscalitatii din Romania dupa 1991”, ce s-a desfasurat in incinta Institutului National de Statistica din Bucuresti, sala de conferinte „Dionisie Pop Martian”.
Cu aceasta ocazie am analizat istoria fiscalitatii romanesti pe parcursul a trei momente istorice esentiale in plan national: secolul Fanariot, perioada interbelica si recesiunea economica actuala.
Fiscalitatea fanariota
Epoca fanariota se plaseaza in plan istoric intre 1711 si 1811. Fiecare Domn ce venea in tara isi rascumpara tronul, angajandu-se sa plateasca si o suma anuala Sultanului.
De aceea se impuneau birurii dintre cele mai grele, sub forma de: dijma, adica din zece stupii de albina vanduti, unul era datorat Domnului, gostina, o taxa de opt bani pentru fiecare porc vandut, oeritul, o taxa de zece bani pentru fiecare oaie vanduta, vacaritul, o taxa de treizeci bani pentru fiecare bou si vaca vanduta, fumaritul, o taxa de cinci lei asupra carciumelor mari din Bucuresti si Craiova si ajungand la o taxa vamala in procent de 3%, ce se percepea atat la importul cat si la exportul de marfuri.
Fiscalitatea interberica
Impozitul pe cifra de afaceri reprezinta, la data introducerii acestuia in sistemul fiscal romanesc, o noutate. Experimentat pentru prima data in SUA, dupa razboiul de secesiune, el avea la baza ideea, pe cit de simpla, tot pe atit de ingenioasa, de a taxa o marfa, ori de cite ori trece dintr-o mina intr-alta, constituind deci o sursa de venituri bugetare cu atit mai mare, cu cat este mai complexa circuitul lui de la producator la consumator.   
Anuntat ca o masura provizorie, acesta a fost singurul impozit din legislatia fiscala a lui Nicolae Titulescu care a fost mentinut si sub guvernul liberal care i-a urmat. El nu numai ca nu a fost desfiintat, ci a devenit cu trecerea timpului, veriga cea mai importanta a intregului sistem de impozite indirecte al Romaniei, intre cele doua razboaie mondiale.

Impozitul forfetar in perioada de recesiune
Odata cu aparitia Ordonantei de urgenta nr. 34 si a Hotarari nr. 488, a intrat in vigoare cu data de 01 mai 2009 impozitul minim anual -denumit forfetar- parca predestinat valurilor fiscale ce l-au generat.
Se poate recunoaste -acum in al doisprezecele ceas- ca actualul impozit forfetar nu a determinat acumulari la bugetul de stat a fondurilor scontate, de aceea probabil pe masa specialistilor din Ministerul de Finante se afla propunerii legislative de majorarea a TVA-ului de la 19% la 22% si a cotei unice de la 16% la 18 %. Ceea ce cu siguranta va aduce un nou val de scumpiri, cresterea numarului somerilor si a firmelor falimentare.
O constatare din istoria fiscalitatii romanesti, legata de perioadele de criza economica analizate demonstreaza o repetitie sub diferite forme, din care -noi romani- rareori invatam din greselile trecutului, uneori asi zice ca ne meritam soarta, dar poate vremurile care vor veni nu sunt in zadar.
Si cand te gandesti ca, Finantele publice au devenit cu trecerea anilor un instrument de interventie al statului in plan economic si social. Veniturile bugetului de stat ar trebui sa asigure nu numai finantarea aparatului de stat, ci si stimularea sau directionarea dezvoltarii economice si ajustarea conditiilor sociale, mai precis a nivelului de trai, pentru patura saraca formata fie din pensionari, tarani, muncitori si mici producatori.
craciuneanu2002@yahoo.co.uk

• Distribuie:
• Distribuie
•