Mai zilele trecute am fost mâhnit de întrebarea “răutăcioasă”, ca să nu zic altfel, a unei persoane importante ca funcţie, de profesie culmea tot economică, dintr-o instituţie publică. Ce drept am eu de continui să public săptămână de săptămână pe parcursul a peste patru ani în ziarul “Argeşul”, şi de aproape un an în ePitesti.ro? După cum ştiu eu acest drept de a avea o opinie fie ea economică – în cazul de faţă – este legiferată de Constituţie. Dar să o iertăm Doamne, că doar suntem în luna luminata.

România şi lumea europeană

Eu o să mă refer astăzi doar la asigurarea unei dezvoltări durabile a civilizaţiei umane ce trebuie să vizeze, în mod obligatoriu, şi asigurarea acelor instrumente de reglaj al funcţionării economiei de piaţă, care să asigure o redistribuire echitabilă a veniturilor şi a beneficiilor, în interesul tuturor cetăţenilor.

Un punct de reper în abordarea acestei probleme poate fi experienţa europeană, extinderea conceptului de economie socială de piaţă, lansată de socialiştii suedezi în anii 1930, preluat, după război, şi de alte state europene, inclusiv de creştin – democraţii vest – germani, pe vremea lui Adenauer şi Erhard, ca şi a modelului social european, devenit acquis comunitar, vizând reducerea decalajelor sociale.

Europa a găsit se pare anumite soluţii prin implicarea statului. Suedezii au dat deci primul model, ei nu au deranjat structurile unei economii capitaliste, nu au făcut naţionalizări peste naţionalizări ca în vremea comuniştilor. Au introdus în politica fiscală conceptul de impozitare progresivă pornind de la o realitate dată, că cel ce acumulează mai multă valoare, are mai multă avere, câştigând mai mult într-un an şi apelează la serviciile publice într-o mai mare măsură decât cel ce are venituri mai mici.

Deci prin impozitarea progresivă se poate crea o echilibrare, cei care au mai mult trebuie să contribuie cu mai mult la serviciile comune pentru societate. Şi pe acestă bază au dezvoltat un mecanism fiscal ce a fost extins pentru Europa occidentală numit modelul social european.

Concluzii actuale

Legat de strategia fiscal – bugetară pentru perioada 2011 – 2013, prevăzută în legea responsabilităţii fiscale, aceasta va fi elaborată de un grup format din miniştri, sub coordonarea celui de al Finanţe, document ce va fi definitivat şi prezentat Guvernului spre aprobare până la 20 mai ac.

Strategia fiscală va include atât priorităţile în materie de cheltuieli şi argumentarea acestora în detaliu, cât şi o explicaţie a modului în care Executivul intenţionează să îşi îmbunătăţească politica faţă de mediul de afaceri.

În acest context oare nu este mai bine o înlocuire a impozitului unic de 16% cu un impozit progresiv despre care vorbea domnul Ion Iliescu. Luând ca exemplu şi impozitatea veniturilor americane pe baza unui barem progresiv, în care cotele de impunere fiind între 10 şi 35%, acoperind din punct de vedere fiscal echitabil veniturile tuturor păturilor sociale.

Viorel Crăciuneanu

craciuneanu2002@yahoo.co.uk

• Distribuie:
• Distribuie
•