Acesta este titlul romanului istoric pe care tocmai l-am terminat. L-am citit în original în engleză, şi am constat uitându-mă pe internet că romanul este în curs de traducere în limba română. El este ultimul dintr-o trilogie, a cărei prime două romane au fost deja traduse în româneşte.

Aş vrea să discut un pic despre traduceri şi vă mărturisesc că am citit câteva romane cu subiect istoric de autori străini traduse în limba română. Am trăit o mare insatisfacţie, pentru că romanele m-au dezamăgit şi cred că în primul rând este vorba de traducerea proastă şi poate în al doilea rând şi de calitate intrinsecă a romanului. Sunt o grămadă de cărţi care se traduc şi pe această zonă a romanului istoric şi poliţist nu mai sunt traducătorii clasici cu talent literar şi fatalmente ies şi traduceri nereuşite.

Revenind la Requiem mi-a luat cam o săptămână să-l citesc, are peste 600 de pagini în format paperback cu literă mică. Surpriza a fost multiplă. Este un roman istoric care respectă în detaliu evenimentele epocii respective, lucru subliniat de autoare într-o postfaţă. În acelaşi timp mi-am dat seama că traducerea cere un efort de transpunere neputându-se realiza o transpunere mot-a-mot.

Evenimentele romanului privesc Europa de vest după Cruciade. Este sfârşitul de secol XIII când două importante state feudale Franţa şi Anglia îşi consolidează puterea centralizată în jurul regilor Philippe le Bel (Filip al IV-lea cel Frumos), respectiv Edward I.

Filip crea să supună Sud Vestul Franţei care este fief al regelui Edward, care îi este vasal prin Ducatul Acvitaniei. Edward sprijină revolta baronilor gasconi împotriva regelui Franţei iar în nord dorinţa de independenţă a Flandrei. Flandra un comitat bogat care cuprind Bruges şi Gand, unde îşi au activitatea mari ţesătorii de postav făcute din lâna adusă din Anglia este obiectivul regelui Filip pentru a îşi majora veniturile. Au loc câteva bătălii şi Franţa este înfrântă la Courtrai, Edward sprijinindu-i pe flamanzi. În acelaşi timp are loc supunerea Scoţiei de către Edward. John Balliol, regele Scoţiei este înfrânt şi obligat să-i recunoască suzeranitatea lui Edward. Se revoltă highlanderii şi conduşi de William Wallace ei îi înfrâng pe englezi la Stirling,  prima bătălie unde  cavaleria grea feudală este dovedită de infanteriştii scoţieni. Finalmente Wallace este înfrânt de Edward la Falkirk. Acestea sunt faptele istorice. Romanul îl are în centru acţiunii pe William Campbell cavaler templier de origine scoţiană. Templierii conduşi de Marele Maestru Jacques de Molay tocmai au părăsit Accra ultima fortăreaţă cruciată care este ocupată de Mameluci. Templierii doresc să convingă pe Papă şi mai ales pe marii regi ai Vestului catolic să reia Cruciada.  Dar după cum se observă aceştia sunt ocupaţi cu consolidarea propriilor regate şi de confruntările dintre ei. William se implică în lupta contra lui Edward în Scoţia părăsind Templul, ca apoi să revină în Franţa pentru a susţine cauza Scoţiei în faţa lui Filip. Filip a alungat între timp pe evrei confiscându-le averea şi-i vizează pe Templieri ajunşi foarte bogaţi. Cavalerii Templieri sunt protejaţi de Papă singurul care-i poate judeca. În secret William Campbell încearcă să zădărnicească planurile lui Filip, care vrea să-l omoare pe Papa Bonifaciu al VIII-lea şi apoi să ajute pe Papa Clement al V-lea care , finalmente acuză pe Templieri de erezie. Templierii din Franţa sunt arestaţi în frunte cu Marele Maestru Jacques de Molay. Acesta este ars pe rug în 1314 şi-l blestemă pe regele Filip, care moare într-un accident de vânătoare în acelaşi an. Cum am mai spus William ia parte activă la toate evenimentele descrise mai sus reuşind să scape şi se retrage în Scoţia cu tezaurul Templierilor şi Cartea Graalului.  Aceste lucruri rămân subiect de romane de aventuri pentru mulţi autori contemporani, după 700 de ani de la aceste evenimente. Şi apropo de Templieri am văzut un titlu de carte al unui autor român care inventează nişte cavaleri templieri de prin părţile noastre care îl ajută pe Basarab să-l învingă la Posada pe Carol Robert de Anjou, regele Ungariei. Da! În timp ce Occidentul se afla în perioada consolidării  feudale şi a marilor regi, împăraţi şi papi, noi da abia ajungeam în istorie, Ţara Românească devenind pentru prea scurt timp un principat independent.

O carte bună şi interesantă care merită tradusă bine şi citită de şi la noi.

• Distribuie:
• Distribuie
•