S-a umplut ţara de elitişti

Îl întreb pe un prieten scriitor din Bucureşti dacă a fost în Piaţa Universităţii şi-mi replică nu are ce căuta în locul ăla pentru că acolo e o lume… foarte pestriţă, dar sare apoi să se dezvinovăţească pentru faptul că nu este elitist. Îl întreb pe un vecin dacă a fost jos în piaţă la Piteşti şi-mi răspunde că nu merge la manifestări ale PSD!!!? Un medic cu preocupări eseistice blamează orbeşte violenţa apărută acolo, făcând-se că nu înţelege că este vorba de o diversiune.

Ultimă mişcare de protest populară la nivel naţional se spune că este o retrezire după 22 de ani, ignorând-se Mineriadele lui Cozma din 1999 declanşate de reformele economice al Guvernului Convenţiei Democratice.

Izbucnită ca o reacţie la jignirea unui profesionist mişcarea de protest din Piaţa Universităţii şi apoi din toată ţara este diferită de Piaţa Universităţii din 1990. Atunci era o reacţie a societăţii civile cu scopuri politice, acum ea este o izbucnire cu un caracter predominant social dar care are scopuri politice aparţinând opoziţiei politice: demisia lui Traian Băsescu, demisia guvernului Boc şi alegeri anticipate.

Vrem nu vrem lumea de astăzi este complet diferită de cea din 1990 şi decât cea din 1999. Atunci oamenii care începuseră să respire aerul libertăţii aşteptau reforma morală a unei societăţi opresive mai ales politic. Iliescu nu a înţeles acest lucru simplu şi a inventat mineriadele. Acum Băsescu nu a înţeles caracterul eminamente social al izbucnirii şi a inventat diversiunea ultraşilor violenţi care au devastat centrul Bucureştiului.

Dacă în 1990 ultimul lucru al celor din Piaţa Universităţii era problema locului de muncă, toţi eram amploaiaţii ai statului patron socialist, în 2012 lumea se împarte între cei care au şi cei care n-au. Sectorul economic este predominant privat, au rămas bugetarii adică cadrele TESA de pe vremuri, cei angajaţi în structurile care fac ca un stat să funcţioneze. Societatea românească şi-a rezolvat problemele locurilor de muncă printr-o emigrare masivă în Italia şi Spania. În ebulienţii ani 2004 – 2008, anii de relansare economică a României exista un excedent de locuri de muncă şi prea puţini solicitanţi, mai ales muncitorii emigraseră. Azi declanşarea crizei a generat un şomaj în special în zona tinerilor. Am exemplul unui nepot care cât a fost student avea un loc de muncă iar în trecutul recent a făcut o cădere nervoasă pentru că nu se găseşte nimic de lucru. În Piaţa Universităţii sunt în primul rând oamenii cărora li s-a ucis speranţa. Gureşul nostru preşedinte şi-a asumat cu mult cinism măsurile de austeritate, unele necesare, dar crezând că face bine a comis multă tensiune în angrenajul social. De aceea este văzut ca marele rău al societăţii noastre de azi.

Problemele de azi sunt şi rezultatul unor opţiuni politice. Sunt unii care acuză interesele PSD. El era partidul celor săraci, dar situaţia este cumva diferită. PSD a plătit pentru corupţia neruşinată din perioada guvernului Năstase cu absenţa de la putere timp de 7 ani, cu excepţia ciudatei guvernări PDL – PSD din 2009, unde au fost mai mult o anexă. PSD a suferit la rândul lui transformări, baronii nu mai sunt atât de atotputernici, au fost înlocuiţi de baronii PDL. La conducerea lui este un om tânăr, participant ca licean la Piaţa Universităţii din 1990. Perioada lui Mircea Geoană a fost un eşec, baronii dictau, iar el s-a dovedit un rebut politic, a reuşit, datorită în primul rând prostiei plenare care i-a adus şi porecla dată de Iliescu, să piardă alegerile prezidenţiale care-l dădeau învingător lejer. Acum se pare că partidul trece prin frământări şi transformări să sperăm de bun augur.

Celalalt partid de opoziţie PNL a reuşit să treacă cu bine schimbarea de şefi, chiar dacă la început Crin Antonescu nu-şi ascundea iritarea faţă de Tăriceanu, acum şi-a însuşit această guvernare liberală, cea mai reuşită din ani post-decembrişti. Există o solidaritate a partidului în jurul lui Antonescu generată şi de aroganţa neruşinată a regimului Băsescu, lucru care nu mai permite dizidenţe în momentul de faţă. Şi Crin Antonescu a evoluat în bine a devenit cel mai popular lider politic al momentului cu impecabile tirade oratorice şi cu marile calităţi de debater politic. Chiar dacă unii le consideră excesive câteodată.

PDL este probabil unul din cele mai nereuşite experimente politice ale primei decade ale anilor 2000. A pornit ca un partid mic şi zglobiu care cuprindea parte realistă a FSN-ului adaptată capitalismului sălbatic paradoxal cultivat de guvernările de stânga. A avut şansa unui demagog genial din speţa lui Hitler, şi sunt responsabil pentru termeni! Este un om de stânga cu un trecut extrem de obscur şi controversat care instantaneu a devenit un om de dreapta. Mă gândesc că anumite tare de comportament precum însuşirea casei din Mihăileanu ţin de trecutul său de contrabandist. Pentru că orice am spune în afara meseriei de navigatori marinarii aveau şi această ocupaţie la fel de importantă. La fel cum şi actualul său comportament unde primează să ţii partea unora ignorându-i pe ceilalţi. A avut talentul să facă dintr-un partid în proces de extincţie prin 2003 din cauza PSD fratele mai mare de orientare politică. A intuit rapid avantajele alierii cu PNL în Alianţa DA. Traian Băsescu după ce a câştigat spectaculos în 2004 mobilizându-i pe tineri (ăştia care acum îl contestă cel mai zgomotos!) a prins ideea colegului său Frunzăverde de a trece partidul la Populari pe locul PNŢCD, partid aflat pe năsălie. A reuşit să cancerizeze rapid PNL furând-i electoratul prin lozinca competenţei şi a luptei anti-corupţie. Şi abia acum observă incompetenţa şi impostura acestui partid. A reuşit chiar să smulgă o halcă din PNL condusă de Stolojan redenumindu-şi partidul condus informal de către el Partidul Democrat Liberal şi depăşind cota electorală previzionată de 25% la 33% în 2008. A ademenit intelectuali serioşi care i-au dat credit, unii s-au convins rapid de caracterul personajului şi l-au părăsit rapid. Cel mai exemplificator este despărţirea Adrianei Săftoiu de preşedinte, un sfetnic se pare foarte bun la începuturi. Atât timp cât guvernul nu s-a aflat la dispoziţia sa lucrurile au mers bine datorită şi condiţiilor de ebuliţie economică. Al doilea mandat de preşedinte i-au adus puterea pe care o exercită autoritar. În momentul de faţă conduce excesiv România, călcând în picioare prevederi constituţionale, ignorând Parlamentul unde a creat o majoritate de mucava din transfugi de la PSD şi PNL şi cu ajutorul UDMR. Atitudinea paranoică din ultimul timp a lui Traian Băsescu îl apropie de figura unanim detestată a lui Nicolae Ceauşescu.

Apropo’ de UDMR sunt absolut surprins de comportamentul absolut sinucigaş al acestuia, maghiarii comportându-se decent şi raţional în politică. Adversarii radicali ai UDMR din minoritate paradoxal aprobă politicile guvernului probabil dorind ca UDMR să scadă atât de mult în ochii maghiarimii ca să fie scoşi din politică?

Toate aceste atitudini autiste ale puterii au condus la puternica explozie socială de azi care nu se reduce la Piaţa Universităţii ci a inflamat toată ţara. Peisajul este oarecum diferit, nu cred că noua Piaţă să producă un lider ca să canalizeze politic ideile, doar un demagog de statura lui Băsescu ar putea prelua iniţiativa.

Pentru a forma azi un partid trebuie depuse eforturi inimaginabile şi mai ales este nevoie de bani şi de mijloace mass-media. De aceea singurul partid apărut până acum este Partidul Poporului Dan Diaconescu, cel care dispune de pubela televizată OTV. El caută adepţii în zona dezorientată unde îşi culegeau voturile partide anti-sistem gen România Mare.

Îmi aduc aminte cum am format singurul partid ieşit din societatea civilă Partidul Alianţei Civice. Atunci nu erau necesare fondurile cât era necesar un uriaş efort organizatoric. Am avut lipsa de inspiraţie să formăm organizaţii şi la ţară cu multe eforturi şi rezultate insignifiante, un primar la Slobozia Argeş. La oraşe am fost mai productivi: un viceprimar la Câmpulung Muscel şi un consilier local la Piteşti. Azi mai fac politică activă doar subsemnatul şi un alt fost lider bine orientat, restul au abandonat, emigrat, etc. PAC dispunea de o garnitură de personalităţi culturale şi intelectuali de prestigiu. A reuşit să aleagă primari în marile oraşe ale României. Din aceştia n-a supravieţuit decât Ion Ghişe, actualmente senator. De ce a eşuat proiectul? În primul rând vina o poartă liderii. Nicolae Manolescu a crezut că fiind un critic în descendenţa lui Maiorescu îi moşteneşte şi abilităţile politice. A comis erori de alegere în momente esenţiale. Putea deveni liderul liberalilor şi a refuzat, a greşit ieşind din Convenţia Democratică. Cred că nealegerea lui pentru candidatura prezidenţială din partea CDR l-a demobilizat cel mai mult. Stelian Tănase a părăsit rapid partidul al căruia îi era vicepreşedinte devenind comentator politic, este un bun începător de proiecte dar se plictiseşte repede, vezi şi revista 22, al cărei redactor şef a fost. Nicolae Manolescu a avut onestitatea intelectuală să recunoască erorile fuzionând cu PNL. Din păcate a părăsit şi el politica activă, nu i se potrivea. Care este moştenirea PAC? Ei bine, cel mai popular lider politic al momentului a debutat în politica mare ales deputat pe listele CDR din partea PAC, este vorba de Crin Antonescu!

Rămâne Opoziţia să capitalizeze pierderile enorme pe care le suferă PDL şi mai ales Traian Băsescu prin atitudini autiste care nu fac decât să întărâte şi mai mult poporul. Dovada sunt demonstraţiile de stradă.

În acest context nu pot decât să deplâng jalnica prestaţie a TVR. Am urmărit aseară o discuţie moderată de Rodica Culcer cu participarea lui Toma Roman junior(?!!!), Cristian Pătrăşconiu, Suzana Dobre (ascunsă într-un think tank care probabil parazitează fonduri bugetare) şi Raluca Alexandrescu. Dacă doamna Culcer are la bază o tinereţe de activistă PCR sunt întristat să văd că tineri care n-au prins UASCR şi UTC că vorbesc ca ăia! Dezgustător!

a bone entendeur salut!

(descopăr pe goagăl că-i din Caţavencu hahaha…)

Cette expression qui date du XVIIe siècle est en général une menace, un avertissement plus ou moins voilé. (tot din goagăl) hăhăhă…..