Sărăcia un flagel social ?

În data de 11 martie ac. a avut loc Seminarul “Octav Onicescu” reuninune ce s-a desfăşurat la sediul Institutului Naţional de Statistică din Bucureşti, în Sala de Conferinţe “Dionisie Pop Marţian”, în cadrul căruia am prezentat tema “Sărăcia – conceptualizare teoretică şi indicatorii statistici de măsurare”.

Cu zece ani în urmă, liderii europeni se angajau, să pună capăt sărăciei în UE. Ne apropiem de termenul stabilit, însă obiectivul este încă departe de a fi îndeplinit. Iată de ce Uniunea Europeană a declarat 2010 anul european de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale.

Ce este sărăcia ?

Sărăcia nu este un fenomen care se limitează doar la ţările în curs de dezvoltare, ci este o realitate cu care se confruntă şi societatea europeană. Este o problemă complexă, care îi împiedică pe mulţi oameni să ducă o viaţă normală. Acest flagel social se explică prin diverse cauze, nivel de educaţie scăzut, o copilărie marcată de un acces limitat la resursele culturale, sociale şi financiare.

A lupta împotriva problemelor sărăciei nu înseamnă caritate, egalitarism sau redistribuţie forţată. Nu este vorba despre a câştiga la fel, a trăi acelaşi număr de ani sau a cântări la fel, deoarece legile naturii şi lipsa evidentă a unei egalităţi şi identităţi naturale a organismelor, nu pot fi contrazise, nici măcar în secolul nostru, după cum nu poate fi vorba nici despre “a lua de la bogaţi şi a da la săraci”, cum greşit este înţeles dictonul în zilele noastre.

Bazându-mă pe un raport întocmit de UNICEF şi Banca Mondială privind impactul crizei economice asupra sărăciei din România. Definesc termenul de sărăcie absolută prin faptul că i se atribuie această condiţie unei persoane cu un venit de cel mult 3 dolari pe zi. Rata sărăciei a urcat de la 5,7%, reprezentând 1,22 milioane din populaţia României în 2008, la 7,4%, reprezentând 1,59 milioane în 2009, şi se preconizează la 9 – 10% în acest an.

În 20 dintre cele 27 de state membre UE, rata sărăciei la persoanele care au până la 17 ani este de circa 20%, cea mai ridicată rată a fost înregistrată anul trecut în România de 33% şi Bulgaria de 26%, iar cea mai scăzută în Danemarca de 9%.

Consecinţele sociale de luat în seamă

Criminalitatea în creştere. Unul dintre cele mai vizibile şi mai rapide efecte ale sărăciei populaţiei ar putea fi majorarea ratei criminalităţii.

Şcoala abandonată. O altă urmare directă a sărăciei va fi, cel mai probabil, tendinţa de creştere a ratei de abandon şcolar, în special în zonele mai puţin dezvoltate economic.

Potenţial de migraţie. Printre efectele sărăciei s-ar putea număra şi disponibilitatea mai mare de a pleca în căutarea de muncă la mare distanţă de localitatea de domiciliu.

Noi vulnerabilităţi. În contextul actualei crize economice, apare o nouă categorie de familii cu risc mare de sărăcie, cele care depind de un singur salariu, mai ales dacă aducătorul acestuia este o persoană aflată la o vârstă relativ înaintată, de peste 50 de ani, şi despune de o calificare profesională limitată.