Primesc un telefon de dimineata. Imi perturba singurul moment al zilei in care aveam timp sa ma ocup de probleme mele: „Ai auzit bomba, nu? DNA-ul a venit peste Top si Arges TV!”. Buna bomba, imi spune apetitul pentru sange specific jurnalistului, dar m-am gandit imediat la colegii mei de la Top, la cei de la Arges TV, de o parte dintre ei legandu-ma si anumite prietenii. Ma vad cu ei zi de zi, rabdam de foame si de sete, uneori de plictiseala crancena pe la nu stiu ce conferinte ale pseudo-oamenilor politici ai judetului si ai tarii, sau in asteptarea a doua minute care contin esenta unei stiri. Dau cateva telefoane si aflu ca justitiarii de la DNA le-au luat agende, harduri, ba chiar- asta sigur este de mare interes juridic- arhive. Am auzit ca le-au fost luate si laptop-uri personale. Pana unde isi poate intinde bratele un organism care a fost creat sa se ocupe de marea coruptie si care, pana acum, are ca rezultat un termopan in contul lui Nastase si dosarul privind obtinerea de foloase pentru locuinta mamei lui Mitrea? Pana unde este, pana la urma, permis, unei institutii care infuleca bani de la stat cu polonicul, sa intervina?

Intr-un dosar care miroase a rafuieli si a interese de imagine politica, in care victima perfecta, Cornel Penescu, a fost inhatata ca sa fie plimbata, precum odinioara invinsii prin cetatea Romei, pe la nasul infundat al Comisiei Europene, iata ca acest DNA, veritabila casa de productii pentru televiziuni, care a invatat cel mai bine sa dea din casa „pe surse”, a intrat, de aceasta data, intr-o redactie de ziar. A luat lucruri personale ale unor ziaristi si tehnica folosita pentru procesul de crearea a produsului numit „Top”. Nu bag mana in foc pentru cumintenia lui Penescu, nici nu vreau. Sunt de parere ca, daca este vinovat, trebuie sa plateasca pentru ce a facut.
Vreau atat de mult ca insititutiile statului sa inceapa, macar acum, sa functioneze. Dar cu siguranta nu este el rechinul cel mare si, cu siguranta, nu ziaristii de la Top, platiti „la bucata”, pentru fiecare material publicat, nu sunt marii santajisti, nici in dosarele conexe si, fara doar si poate, nu in presupusele acte de coruptie de care Penescu este acuzat din lumea fotbalului. Pentru ce sa sufere ei, angajatii, din cauza a ceea ce este acuzat patronul lor? Pentru ce sa sufere prestigiul lor, increderea pe care au strans-o de la cititori in ani de munca? Care era marele santaj pe care il puteau ei face? Sa scrie? Acceptam pana si asta, daca Top era singurul produs media din judet. Ori, in conditiile actuale, ar trebui perchezitionate absolut toate redactiile, incepand cu cele ale Antenei 3 si Realitatii. Iar cel mai grav este ca, pentru ca unii sa mai joace un episod frumos de actiune electrizanta, altii au probleme sa isi respecte contractele cu clientii carora le fac publicitate in ziarul de maine, au probleme sa isi respecte cel mai important contract- pentru care multi dintre cei care lucreaza in trust si pe care ii cunosc trudesc zilnic- acela al informarii cititorilor. Avem demnitari cu imunitate, avem judecatori cu imunitate, o justitie cu imunitate in fata a orice altceva ar putea sa atraga atentia asupra abuzurilor pe care le savarseste sau e pe cale sa le faca. Presa nu are imunitate insa, la fel cum niciun alt cetatean obisnuit al acestei tari nu are. Poate de aceea, omul de rand are incredere in presa si nu in cei cu imunitate. Si totusi, traim, intrati sau nu in Comunitatea Europeana a vorbelor frumoase, intr-un nou deceniu, crunt, de abuzuri, pana si impotriva cuvintelor care sunt mai urate pentru unii.

• Distribuie:
• Distribuie
•