Despre surorile Ghiță, Cristina și Daniela, și activitatea lor muzicală din ultima vreme am mai scris. Cum la timpul respectiv am scris și despre succesul Cristinei în materie de frumuseșe, câștigătoare a titlului de Miss Boboc al Universității Pitești. A venit timpul să vă facem cunoscute detalii interesante din „bucătăria” duetului. Știați, de pildă, că cea mai mică dintre surori, Daniela, a luat lecții de nai de la maestrul Gheorghe Zamfir? O spune chiar Daniela Ghiță, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru ePitești.

„Părințiii mei au fost sceptici că aș putea face o carieră din muzică”

Cum aţi ajuns să cântaţi la vioară şi când v-a venit ideea să formaţi o trupă?

-Cristina a fost un copil mai neastâmpărat, tiparul copilului Denis, pericol public. Părinţii mei au considerat că o pot linişti numai ocupându-i timpul cu ceva, aşa că s-au gândit să o pună să studieze vioara. Eu eram cu ştiinţele exacte în şcoala primară, iubeam informatica, dar, în acelaşi timp, îmi plăceau şi muzica şi teatrul. M-am decis să fac muzică atunci când am văzut că sora mea era mereu în centrul atenţiei. Avea concerte şi audiţii, iar părinții noștri o ridicau în slăvi în fața musafirilor care ne vizitau.

Ce reacţie au avut părinţii voștri când le-ai spus că vrei şi tu să cânţi?

-Nu una destul de bună, a fost foarte greu să îi conving. Mi-am dorit să studiez şi eu vioara, însă era mult prea târziu, aveam 10 ani, iar vioara se studiază de la 7 ani. Am fost nevoită să-mi aleg un alt instrument şi nu a fost deloc uşor. Până când mi-am ales instrumentul, au fost ore şi zile în care mi-am rugat părinţii să mă lase să dau concurs la şcoala de muzică ,,Dinu Lipatti’’ din Piteşti. Bineînţeles că au fost foarte sceptici că eu aş putea să fac o carieră din muzică. Prin urmare, m-am rugat de ei o vară întreagă. Până la urmă au acceptat. De fapt, mi-au dat un termen limită: trebuia ca într-un an să le demonstrez că merit să rămân acolo.

Cum ți-ai ales instrumentul?

-Ne uitam cu toţii la televizor şi, la un moment dat, am văzut o fată care cânta la nai. Atunci mi-am spus că acesta este instrumentul pe care vreau să îl învăţ. Am dat apoi concurs la şcoala de muzică şi am luat 10. Ulterior am început să studiez naiul cu Gina Tănase, pe atunci studentă în ultimul an la clasa lui Gheorghe Zamfir.

„Gheorghe Zamfir mi-a predat gratuit lecții de nai”

Ce ai făcut pentru a le demonstra părinţilor că meriţi să rămâi la şcoala de muzică?

-Mi-am dorit atât de mult să le demonstrez părinţilor că merit să rămân la muzică, încât la doar 9 luni după ce începusem să studiez instrumentul am mers la concursul internaţional ,,George Georgescu’’ din Tulcea. Am luat premiul I şi am fost inclusă în gala laureaţilor. Adică acolo unde cântau cei mai buni dintre cei mai buni. S-a făcut o selecţie, iar dintre cei peste 150 de candidaţi au fost aleși 8 care au cântat în gală.

Ce s-a întâmplat mai apoi?

-L-am cunoscut pe Gheorghe Zamfir, care m-a luat în vizor şi care mai târziu mi-a predat gratuit lecţii de nai. Apoi m-am mutat în Bucureşti, la şcoala de muzică, pentru a fi mai aproape de el. Peste câţiva ani, la îndemnul unui prieten, am început să studiez şi saxofonul. Îmi doream să intru la Universitatea de Muzică, la clasa de saxofon. Am simţit, însă, că este peste puterea mea să învăţ programa pe care mi-o cereau la admitere. M-am decis să aleg altceva. Aşa am ajuns la clasa de compoziţie jazz-muzică uşoară.

Cum ai ajuns să cânţi împreună cu Cristina?

-În 2011 ne-am gândit să ne facem o trupă pentru evenimente. Dar am avut nişte divergenţe cu colegul nostru de la clape. Era un tip poate prea coleric şi nu ne-am înţeles, deşi treaba în plan muzical mergea foarte bine. Aşa că am renunţat, iar acum încercăm să ne facem un proiect împreună, eu și cu sora mea.

• Distribuie:
• Distribuie
•