Copiii tuturor. Săptămâna asta s-au înecat doi copii. Asta numai în Argeș. Doi micuți care au ieșit la scăldat, nesupravegheați de adulți și care au plătit cu viața dorința de a se răcori în râul de pe lângă casă. Unul era din Căteasca, altul din Slobozia. Comune normale, nici prea bogate, nici prea sărace, genul de localitate rurală pe care o întâlnești peste tot în Argeș și în țară, de cele mai multe ori doar din goana mașinii, atunci când singurul tău gând este să nu depășești prea mult limita de viteză, că nu știi unde se ascunde Poliția.

Pentru tine, și pentru mine, și pentru cei mai mulți dintre cei care citesc rândurile astea, este o altă lume. Firește, este locul din care provenim majoritatea, pentru că originile noastre sunt acolo, la țară. Dar am uitat de mult de ele, chiar dacă mai mergem, din când în când, pe-acolo, chipurile să ne reîncărcăm bateriile după săptămâni și luni de viață stresantă de orășean.

Cât despre oamenii rămași la țară, din varii motive, ne amintim de ei doar când citim despre tot felul de tragedii, așa cum au fost cele despre care am pomenit mai devreme. Sau altele, precum moartea unui copil în haznaua din curtea școlii. Sau cea mai mediatizată tragedie a ultimelor luni, despre fetița pe care niște români stabiliți în New York vor s-o înfieze, însă opinia publică și statul nu vor să-i dea drumul.

Au apărut o grămadă de știri și de statistici referitoare la copiii de la țară. Acolo șansele lor la o viață normală sunt clar mult mai mici decât ale orășenilor. Tot acolo se petrec cele mai multe dintre accidentele mortale în rândul celor mai tineri dintre noi. Și tot acolo se află și cele mai multe familii sfâșiate de exodul fără sfârșit al forței de muncă spre Occident.

Cu toate acestea, copiii de acolo par ai nimănui. Primăriile nu le acordă o prea mare importanță, dovadă starea precară a multora dintre școli, implicit a grupurilor sanitare. Statul, în sine, nu face prea multe nici el, ba chiar, prin unele inițiative legislative, precum ordonanța care elimină obligația transportatorilor de a acorda subvenții pentru elevi în transportul județean, pune serioase bețe-n roate învățământului din mediul rural.

Firește, nu-i doare gura pe onor conducătorii de județ, cum a fost cazul și în Argeș, să se împăuneze cu rezultatele elevilor de 10 sau să propună 10 lei pe zi șpagă pentru mersul la școală, însă mai mult de atât oricum nu fac. Dar, cinic vorbind, de ce-ar face-o? Este cumva vreo presiune din partea opiniei publice, așa cum a fost și este, de exemplu, pentru justiție? Iese lumea în stradă pentru copiii care mor cu zile și din pricina unui stat indolent? Scrie prea mult vreo gazetă despre subiectele legate de copiii de la țară, dincolo de știrea seacă cum că a mai murit un copil, luat de ape sau înecat în rahat? Nu, și, ca să temin pe un ton la fel de cinic, nici n-o s-o facă foarte curând. Pentru că la noi copiii sunt ai tuturor doar când este rost de scandal, cum este situația fetiței pe care mii de români adevărați o împiedică să trăiască mai bine în State, în numele unui naționalism de cavernă.

Altfel, sunt ai nimănui, numere seci în statistici și știri banale în jurnalul de la ora 5. Degeaba avem creștere economică, facem și desfacem alianțe europene și mondiale, conducem continente și suntem lideri mondiali în domenii de ultimă oră, precum blockchain-urile și unicornii, până nu vom învăța să ne preocupăm în primul rând de copii, fie ei de la oraș, fie de la sat, nu ne putem socoti civilizați cu adevărat.

• Distribuie:
• Distribuie
•