Unii au rămas mai egali decât ceilalți. Dacă ați făcut școala cu un minim de atenție și în perioada în care nu se schimba ministrul de resort în fiecare an, probabil că nu ați uitat de fabula cu câinele și cățelul, a lui Grigore Alexandrescu, din care mie îmi răsună și acum în minte replica aceea care se termină cu „voi egalitate, dar nu pentru căței!”.

Și asta pentru că, din păcate, sunt extrem de dese momentele când, urmărind ceea ce se întâmplă în țara mea și în orașul în care am petrecut o grămadă de ani, observ că, în ciuda prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi, am rămas cam ca pe vremea comunismului, când se spunea că toți suntem egali, dar că unii sunt mai egali decât alții.

Cea mai recentă asemenea situație a fost prezentată acum câteva zile de colegii de la ePitești, care au aflat, de la paznicul Casei Albe, că în fosta piață „Lenin”, actualmente ”Milea”, pot parca numai primarii sau alte asemenea mărimi chemate să participe la micile sau mai marile șezători cu public sau fără pe care le convoacă, periodic, șefii județului.

Nu e ceva nou, așa ceva se întâmpla și pe vremea când eram jurnalist în Pitești și participam la respectivele adunări, neavând, însă, mereu voie să intru pe intrarea dinspre Piața ”Milea”, la fel și ea rezervată pentru cetățenii mai importanți, cu funcții de răspundere în instituțiile patriei.

Și chiar și în vremuri un pic mai îndepărtate, când exista, prin imediata apropiere a actualului Palat Administrativ al județului, cantina partidului, unde veneau să ia mâncare ieftină și bună tovarășii membri cu funcție în PCR și prietenii/rudele lor.

Firește, și pe vremea dictaturii comuniste se presupunea că suntem cu toții egali, dar cu greu putea fi egal un om al muncii sau un profesor cu un gestionar de alimentară sau de aprozar, că tot vehicula recent un cetățean condamnat penal definitiv, cu funcție mare în statul român, ideea întoarcerii la unele dintre aberațiile comerțului socialist.

Revenind la zilele noastre de democrație și stat de drept, mă gândesc că poate n-ar fi o idee rea pentru campania vreunui partid care se vrea european și profund ancorat în secolul actual o eventuală impunere a egalității între noi, cei care votăm, și cei pe care îi votăm. Uite, de exemplu, dacă vine ditamai șeful de la Senat și se bagă în față la coadă la permise, că cică el e ocupat cu trebile țării, să primească o amendă frumoasă și consistentă. Sau dacă vine domnul primar din vreo comună limitrofă Piteștiului și parchează aiurea, să primească amendă dublă, să se învețe minte. La fel și polițiștii sau paznicii care se fac că nu văd aceste adevărate abuzuri ale unor cetățeni aflați vremelnic în funcții pe care, din câte știu, nu le-au moștenit nici de la mama și nici de la bunica lor.

Știu că, după zeci, dacă nu chiar sute de ani de discriminare tacită, cu greu ar putea cineva să impună asemenea modificare. Dar, trăind zi de zi în țări unde oamenii chiar sunt egali, deci văzând că se poate, nu m-am putut opri să-mi imaginez că și patria mea, populată de oameni cel puțin la fel de inteligenți și de cinstiți ca alții, ar putea urma acest exemplu.

Ce ziceți, dragi concetățeni, ar merita să fim cu toții cu adevărat egali unii cu ceilalți, indiferent de partid și funcție?

• Distribuie:
• Distribuie
•