Concerstuck pentru violă şi pian

Există prejudecata la melomanii piteşteni că recitalurile de cameră n-ar fi interesante. Aşa că am văzut, cu părere de rău în seara de 1 septembrie o seară mai mult goală.

Această muzică a fost creat special pentru saloanele aristocratice ce nu permiteau prezenţa unor instrumentişti adunaţi într-o orchestră şi nu arareori au dat naştere bijuterii muzicale. În seara de 1 septembrie 2011 am avut un recital de violă şi pian la Filarmonica din Piteşti. Viola este un instrumentat care nu sete obişnuit un instrument solistic. Este o vioară mai mare, un intermediar între vioară şi violoncel, exista şi o viola da gamba la orchestrele preclasice şi are o tonalitate gravă. Am fost surprins să ascult mai multe compoziţii pentru acest instrument acompaniat de pian.

Concertul a fost deschis de o bucată barocă aparţinând unuia dintre fii lui Bach, Wilhelm Friedman, Sonata în Do minor pentru violă şi pian. Pianul avea sonorităţile clavecinului iar viola dădea o notă melancolică piesei.

A urmat Sonata neterminată pentru violă şi pian de Mihail Glinka. Piesa a rămas neterminată şi a fost completată de violistul rus Borisovski. Nota este la fel melancolică amintind de aerul rus dat de compozitor.

Marchenbilder pentru violă şi pian este o piesă special făcută pentru acest instrument de către Robert Schumann. Probabil că este frecvent lucrată la conservator de violişti. Este o piesă foarte vie cuprinzând mici basme sonore după cum îi arată şi titlul.

Este vremea festivalului Enescu aşa că cei doi instrumentişti au inclus şi o piesă de tinereţe a maestrului român, Concertstuck pentru violă şi pian, titlul recitalului.. Bucata arată căutările muzicale ale marelui nostru compozitor care depăşise romantismul.

În final am avut surpriza să ascultăm un compozitor german care nu l-am audiat decât rar Kurt Weill cu două melodii amuzante de dans Wie klange nach şi Youkali, de fapt două tangouri. Weill a fost un strâns colaborator al lui Brecht şi originea sa iudaică l-a obligat să emigreze în SUA.

Şi acum câteva cuvinte despre cei doi interpreţi. Marian Movileanu este şeful de partidă de violă la Filarmonica George Enescu, este un maestru al acestui instrument şi a reuşit să ne redea cu virtuozitate melancolia violei. Adriana Maier este o distinsă pianistă şi profesoară la Conservatorul din Bucureşti şi a acompaniat cu fineţe viola în acest recital.

Un recital care a încântat pe melomanii piteşteni.