Program pentru Festivalul Enescu

Astă seară 8 septembrie 2011 Orchestra Filarmonicii Piteşti sub conducere lui Tiberiu Oprea ne-a oferit programul ce urmează să-l repete la Piaţa Festivalului George Enescu, duminică 12 septembrie.

A fost un program cu compozitori români şi cu alţi străini care dovedeşte cât de unită este Europa în diferenţele ei etnice manifestate plenar în muzică.

Programul a fost deschis de Uvertura Festivă op. 96. de Dmitri Şostakovici, Este o piesă scrisă în 1954 care celebrează cumva faptul că sovieticii scăpaseră de Stalin. Are linii de inspiraţie din tradiţia rusă şi aerul imperial ţarist.

A urmat tânărul violoncelist Ştefan Cazacu, fiul renumitului profesor Marin Cazacu. Acesta a interpretat corect Dansul ţărănesc de Constantin Dimitrescu şi Rapsodia ungară pentru orchestră şi violoncel op 68 de D Popper. Compozitorul şi violoncelistul ceh a redat foarte bine sonorităţile ceardaşului şi a pustei.

Orchestra a interpretat Tiberiu Brediceanu cu Patru dansuri simfonice în care s-au simţit temele comune cu cele enesciene inspirate de creaţia populară. Ultimul dans a avut influenţe maghiare care arată că acesta vine din Banatul multietnic.

A urmat tânăra şi talentata violonistă Ioana Goicea, fiica Cristinei Anghelescu. Prima piesă a fost Balada lui Enescu, urmată de Fantezia Carmen de Pablo de Sarasate. Este o piesă de virtuozitate inspirată de Carmen a lui Bizet. Ioana Goicea a fost aplaudată îndelung pentru măiestria sa precoce.

Orchestra ne-a oferit apoi din muzica nordului Dansuri norvegiene op. 68 de Edvard Grieg.

Programul s-a încheiat cu Rapsodia română I a lui Enescu. Pentru mine această piesă muzicală are o adâncă semnificaţie. M-a însoţit în toată tinereţea şi maturitatea până în 1989, când eram ombilical legat de Radio Europa Liberă. Parcă şi acum mă aşteptam să aud vocea crainicei care mă anunţa ca început sau s-a terminat programul singurei surse de normalitate în minciuna comunistă. De asemenea interpretarea magnifică a Orchestrei Filarmonice sub conducerea lui Sergiu Celibidache rămâne în memoria prin mimica marelui dirijor. Oricum orchestra piteşteană s-a achitat cu dăruire privind ovaţii în finalul concertului.