Cum a devenit Ramnicu Valcea capitala criminalitatii informatice? Cum s-a ajuns ca orasul vecin cu Pitestiul sa devina cunoscut in intreaga lume, dar si temut in acelasi timp din cauza fraudelor informatice? In cele ce urmeaza va oferim un reportaj extraordinar pe aceasta tema, reportaj scris de unul dintre cei mai apreciati redactori de la revista Science.

„Ramnicu Valcea are numai 120.000 de locuitori, dar a capatat deja un nume aparte in lume: Hackerville (Orasul hackerilor). Orasul este plin de escroci cibernetici care circula acum cu masini straine scumpe.

La doar 3 ore distanta de Bucuresti, drumul national 7 incepe sa urce usor in zona submontana a Alpilor Transilvaneni (Carpatii Meridionali). Pe alocuri, pajistile ofera imagini arhaice cu gaini in curtea din fata caselor, cu rufe atarnand de sarme. Dar stii ca ai ajuns in orasul Ramnicu Valcea atunci cand vezi reprezentanta Mercedes – Benz din zona.

Reprezentanta se afla in mijlocul unui camp bogat in vegetatie, iar masinile stralucitoare atrag atentia prin geamuri. Chiar in apropiere este o alta reprezenatanta auto a unei firme de lux ce vinde motociclete. E ca si cum o bagheta magica a dat locului dintr-o data o bogatie incredibila.

De fapt, masinile scumpe ajung sa sufoce strazile acestui oras, mai ales in zona centrala: ultimele editii BMW, Audi si Mercedes conduse de tineri de 20 – 30 de ani care isi etaleaza lanturi groase de aur la gat si care ambaleaza nervosi motoarele la semafoare. Il intreb pe soferul de taxi daca acesti tineri au cu totii slujbe bine platite si el incepe sa rada. Apoi, isi ridica mainile, cu palmele in jos, si da din degete ca si cum ar tasta ceva. „Sunt tineri care fura bani pe Internet”, spune el.

Printre oamenii legii din intreaga lume, orasul cu 120.000 de oameni are o porecla: Orasul Hackerilor. Pe undeva, termenul este impropriu; Orasul este intr-adevar plin de escroci, dar numai cativa dintre ei sunt cu adevarat hackeri. Cei mai multi s-au specializat in escrocherii economice si atacuri informatice. Conform autoritatilor, aceste scheme au adus zeci de milioane de dolari in zona in ultimul deceniu, alimentand dezvoltarea noilor case, cluburi si centre comerciale. Ramnicu Valcea este un oras a carui afacere este infractionalitatea informatica, afacere care este infloritoare.

La un restaurant situat aproape de o cladire cu apartamente de lux i-am intalnit pe Bogdan Stoica si pe Alexandru Frunza, doi dintre cei doar 4 politisti locali specializati in probleme informatice. Stoica are 32 de ani, e indesat si cu umeri patratosi, poarta mustata si parul scurt. Expresia sa ramane constanta. Frunza, 29 de ani, este inalt si proaspat ras. E glumet. „Engleza mea va fi mai buna dupa ce voi bea cateva beri”, spune el. Ne asezam la masa in marginea unei curti care rasuna de muzica populara romaneasca.

Amandoi au crescut in Ramnicu Valcea. „Singurele masini de pe strazi erau cele fabricate de Dacia”, zice Stoica, referindu-se la producatorul autohton de autovehicule.  Accesul la informatie era limitat, de asemenea: programul TV era de doar 2 ore la televiziunea nationala si majoritatea timpului ii era dedicat dictatorului Nicolae Ceausescu. „Aveam si desene animate, cam o jumatate de ora, numai duminica”, mai spune Stoica.

In 1989, revolutia care a inceput cu o revolta antiguvernamentala si s-a sfarsit cu executia sotilor Ceausescu a dus la aparitia economiei de piata. Pana in 1998, cand Stoica a terminat liceul si a mers la Academia de Politie din Bucuresti, o alta revolutie incepuse: cea a Internetului. Ramnicu Valcea o ducea mai bine decat alte orase din tara deoarece avea o industrie chimica si turistica, desi modeste amandoua. Dar deja multi tineri se luptau sa isi gaseasca de munca.

Nimeni nu stie cu adevarat cum sau de ce acei tineri au inceput sa pacaleasca oamenii pe Internet. „Daca afli tu, spune-ne si noua!”, mi se adreseaza Ionut Olaru, seful de Investigare a Crimei Organizate si pentru Terorism. Oricare ar fi motivele, criminalitatea informatica era larg raspandita pana in anul 2002. Cluburile si barurile ofereau acces ieftin la Internet, iar smecherii din Ramnicu Valcea au devenit ocupati cu postarea de anunturi false pe eBay si pe alte site-uri specializate in tranzactii pentru a-si determina  victimele sa le efectueze plati prin transfer. In cele din urma, agentii FBI din SUA si colegii lor din Bucuresti au inceput sa devina interesati de acest fenomen.

La inceput, infractorii nu erau chiar genii. Unul dintre primele cazuri din afara regiunii a implicat o echipa care isi avea „cartierul general” in orasul vecin Pitesti. Un infractor posta anunturi pentru diverse bunuri „de vanzare”; un altul ridica banii transmisi de cei pacaliti iar comanda nu era niciodata onorata. Cei doi au „produs” cateva sute de dolari de la victime din SUA, in conditiile in care cel care ridica banii nici nu se obosea sa foloseasca macar un act fals de identitate! „L-am gasit navigand pe Internet la o cafenea, era in discutii on-line”, ne-a spus Costel Ion, un politist din Pitesti care a lucrat la caz. „Nu a mai avut ce face si a marturisit totul”.

Dar, ca in orice afacere, schemele de pacalit s-au schimbat si s-au adaptat. O metoda a fost aceea de a stabili servicii escrow false: Victimele erau rugate sa transmita banii catre o a treia persoana de incredere care detinea site-uri si care facea ca totul sa para o afacere onorabila. Evolutiile au continuat. Pentru a explica preturile incredibil de mici pentru masini „de vanzare”, de exemplu, un escroc poza in soldat SUA care activa in afara tarii, cu o masina de vanzare acasa (povestea asigura si contacte credibile in SUA care, chipurile, ar fi urmat sa primeasca banii, fara sa banuiasca nimeni ca este vorba de plati facute in Romania). In primii ani, hotii cereau pur si simplu un avans pentru vehiculul care nu exista. Odata cu evolutia lucrurilor, „vanzatorii” au inceput sa se ofere sa trimita masinile pentru „inspectie”, fara sa ceara alti bani decat pentru…”transport”!

Jocul a devenit si mai perfid. „Au invatat sa creeze scenarii”, a spus Michael Eubanks, agent FBI in Bucuresti. „Am vazut mail-urile dintre infractori si care contineau instructiuni cu privire la cum sa raspunda la anumite intrebari”. Au ajuns sa angajeze vorbitori de Limba Engleza pentru a intra in contact cu tintele din SUA. S-a mers pana la crearea de site-uri false, coordonarea de confederatii low-level si chiar acoperirea unor nise de piata, intr-o maniera pur si simplu incredibila…

Pana in 2005, Romania devenise cunoscuta peste tot in lume pentru fraudele online, iar cumparatorii au inceput sa fie precauti cand venea vorba de a trimite bani in aceasta tara. Dar metodele infractorilor s-au schimbat din nou. Au facut in asa fel incat platile erau directionate catre tari europene de unde complicii lor ridicau sumele trimise de cei pacaliti. S-a dezvoltat, astfel, o noua ocupatie, si anume aceea de curieri sau de oameni care spalau banii pentru o parte din profit. S-a ajuns la sablon in ceea ce priveste aceste operatiuni,  iar Ramnicu Valcea a crescut la rangul de cuib al crimei organizate internationale.

Indiciile duceau catre romani care locuiau in Europa de Vest si in SUA; unii erau tineri din Ramnicu Valcea care s-au mutat in straintate la costuri foarte mari pentru a putea asigura spatele operatiunilor. Ei erau cei care primeau banii de la victime, bani pe care apoi ii trimiteau in tara, la Ramnicu Valcea, minus cota lor parte reprezenatand comisionul. Sistemul functiona ca un fel de protectie de tip firewall, facand foarte grea sarcina organelor abilitate sa dea de urma celor care se aflau in spatele tranzactiei.

In tara, Politia Locala a inceput sa isi dea seama ca avea nevoie de personal specializat care sa lucreze cu norma intreaga. Frunza, care a studiat Informatica la liceu inainte de intra la Academia de Politie, lucra la cazuri cu traficanti de droguri din Bucuresti atunci cand s-a decis sa vina la Valcea.  A ajuns partenerul lui Stoica si impreuna au pornit pe urmele infractorilor. Cei doi au aflat ca suspectii se asteptau la ingaduinta din partea polististilor deoarece infractiunile lor vizau doar strainii. “De multe ori tipii spuneau că nu fura de la romani”, afirma Frunza. “Dar o infractiune este o infractiune. Trebuie sa platesti pentru ce faci”.

Acum, Stoica si Frunza rareori ajung sa investigheze cunostinte commune din copilarie sau sa se intalneasca ei insisi cu infractori din diverse locuri publice. Pe atunci, Frunza incepuse sa joace fotbal in aceeasi echipa cu un suspect care se afla sub supraveghere. Acele cunostinte din trecut i-au ajutat pe cei doi ofiteri foarte mult.

Putin dupa ora 11, Stoica grabeste discutia si imi spune sa ma intorc si sa mai uit la masa din partea cealalta a curtii, acolo unde un mic grup de tineri abia ajunsese cu doua blonde care pareau inca adolescente. Toti sunt supravegheati. “E un oras mic”, zice Stoica.

Ceea ce defineste zona centrala a orasului Ramnicu Valcea este un mall inalt care arata precum un iglu urias de sticla. Magazine de mai mici dimensiuni se intind de-a lungul strazilor la parterul blocurilor, toate oferind produse pentru destui oameni care au venituri ilegale. Langa mall este un club de noapte, acum inchis de politie. Noi cladiri rasar peste tot. Dar ceea ce frapeaza cu adevarat este numarul mare de birouri de transfer bani. Cel putin 20 de posturi Western Union sunt in zona centrala, logourile in galben si negru ale companiei proliferand asemeni sirenei de la Starbucks.

Duap ce trecem de niste cladiri inconjurate de gard viu tuns scurt, Stoica ne arata cateva apartamente detinute de personae aflate sub supraveghere. “Nu stiu daca cei din Ramnicu Valcea sunt prea destepti ori prea prosti”, zice Stoica pe un ton aspru. “Vorbesc mult unii cu altii. Invata “meserie” unii de la altii. Isi intreaba colegii de liceu: “Hei, vrei sa faci niste bani? Vreau sa lucram impreuna”, iar apoi ucenicii ajung sa invete ei insisi cum sa faca escrocheriile”.

Situatia nu difera mult de a transforma un cartier rau famat din New York intr-o zona rezidentiala sau o capsula aerospatiala in California. “Cei care s-au aflat initial la originea acestor fapte au resurse mai multe decat cei care lucreaza in mod izolat”, spune Michael Macy, un siciolog de la Universitataea Cornell University care studiaza acum retelele sociale. “Putem intalni si oameni de aceasta teapa care sa se bucure de un anumit grad de protectie din partea unor politicieni locali”.

Furturile pe Internet ca vehicul catre o viata buna s-au extins ca o molima, pana la grupuri intregi de tineri, afectand grav “materialul” social al orasului. Infractorii au ajuns sa aiba masini faine si haine ultima moda, asa ca tinerii din oras o duceau bine. La fel ca in Silicon Valley, faptul ca atat de multe operatiuni s-au adunat in acelasi loc le-a dat curaj multora sa inceapa acelasi tip de actiuni. “Exista o mare concentrare de oameni care iti ofera serviciile de care ai nevoie pentru a devolta o schema infractionala”, spune Gary Dickson, un agent FBI care a lucrat in Bucuresti intre anii 2005 si 2010. “Daca este specializat in infractiuni legate de licitatii, poti gasi un tip care sa ridice banii. Daca ai un astfel de om, poti sa gasesti si cumparatori pentru serviciile tale ».

Stoica si Frunza se plang ca se lupta cu un val de infractiuni fara sa aiba prea multe resurse. Dar nu s-au dat batuti si au avut si succese, De fapt, in 2008, cazul din 2008 care a aratat care este anatomia retelelor infractionale din Ramnicu Valcea a inceput de la investigarea unui tanar antreprenor numit Romeo Chita.

Stoica afirma ca Romeo Chita a inceput pe post de curier in Marea Britanie, si era un curier bun. A urcat in ierarhie, iar in cele din urma si-a anagajat proprii lui oameni. Autoritatile romane au inceput investigatiile in 2006, cand el a inceput sa cumpere masini noi la cateva luni si mergea in cluburi in fiecare seara fara sa aiba nicio sursa de venit legal. Chita lansase si un serviciu de Internet numit NetOne despre care autoritatile credeau ca era folosit ca paravan pentru activitatea sa frauduloasa. Cand politistii voiau sa ii identifice clientii, spune Stoica, Chita le-a spus ca NetOne nu tinea registre cu inregistrarea clientilor.

In ianuarie 2008, un informator i-a dat lui Stoica numarul de telefon al unor persoane care lucrau pentru Chita. Politia le-a interceptat convorbirile si chiar a doua zi unul dintre ei i-a transmis lui Chita un SMS cu numerele de control pentru transferuri de bani – secvente de numere unice cerute pentru a putea ridica banii. Stoica si echipa sa au continuat supravegherea lui Chita si a asociatilor sai, stabilind ceea ce Stoica a numit „circuitul banilor”, ruta pe care fondurile erau rulate de la victime si pana in SUA si apoi la Chita si la complicii sai. Procurorii si-au dat seama ca operatiunile financiare s-au transformat in ceva mai mult de o escrocherie pe plan local. Prin virusi cu care au atacat adrese folosite pentru operatiuni de tip phishing, grupul lui Chita a putut obtine numerele de cont si parolele bancilor cu care lucrau diverse companii. Ei chiar au angajat oameni in Las Vegas – Stoica spune ca unii dintre ei erau aurolaci – care au deschis conturi bancare pentru companii fantoma pentru a primi banii.

In aceeasi luna in care Stoica a inceput urmarirea lui Chita, un polistist a oprit o masina care gonea prin suburbiile din Clevland, Ohio. Pe punctul de a-i da amenda soferului, politistul a gasit in masina urme de droguri si i-a arestat pe cei doi care erau in vehicul. Verificari ulterioare au scos la iveala opt celulare, doua computere, acte false, chitante pentru transfer de bani, precum si 63.000 de dolari in numerar. Cei doi s-au dovedit a fi romani si amandoi au marturisit ca lucrau pentru o organizatie care era controlata de Chita. Cea mai mare parte a lunii Ianuarie ei calatorisera prin Midwest, ridicand bani de la diverse agentii Western Union si MoneyGram. Declaratiile lor au facut ca in SUA si in Romania sa se intensifice activitatile de supraveghere si de urmarire a telefoanelor, descoperindu-se retele ale multor complici.

In vara, autoritatile din Romania si FBI au efectuat o serie de controale de o parte si de alta a Atlanticului. Chita a fost arestat pentru 14 luni si abia apoi a fost eliberat conditionat, pana la terminarea procesului care este inca in derulare.  Pe o organigrama din biroul lui Stoica, fotografia lui Chita are un loc de frunte.

Class Café este un local cu o terasa care ofera o priveliste monotona asupra unei strazi linistite.  Este aproape goala atunci cand am intrat, doar proprietarul si un cuplu fiind inauntru.

Stoica a incercat sa ma faca sa renunt sa merg la aceasta intalnire, dar am vrut sa aflu cum arata un lider de retea infractionala. L-am intrebat pe proprietar unde era Chita iar el s-a oferit sa il cheme. Dupa o scurta convorbire telefonica, ma anunta ca omul pe care-l caut este in Bucuresti. Ii amintesc faptul ca acest personaj nu are voie sa plece din Ramnicu Valcea, avand in vedere termenii eliberarii conditionate, dar proprietarul zambeste. Mai vorbeste putin la telefon, apoi imi spune sa stau jos. Chita e pe drum.

Ma asez la o masa pe terasa. In timpul raidurilor pe care le-am facut prin oras, Stoica imi aratase Mercedes-ul argintiu al lui Chita, asa ca am ignorat un Jaguar verde care opreste aproape de terasa, pana cand un barbat in bermude, tenisi si tricou se da jos din masina, intra in cafenea si se apropie de masa mea. Se recomanda drept Marian, fratele lui ChitaIsi linge degetele nervos si se joaca mereu cu un iPhone. „Chita e pe drum”, spune el dupa ce isi aprinde o tigara si dupa ce da cateva telefoane. „Dar sa stiti ca e un pic baut”, avertizeaza el.

Dupa cateva minute, Chita isi face aparitia. Cu alura de baietandru, poarta pantaloni scurti, un tricou bleu, si pare mai mult un licean decat un infractor. In ciuda reputatiei lumii interlope din Ramnicu Valcea ca fiind mai degraba lipsita de violenta, si-a adus cu el si un amic muschiulos cu un tatuaj mare pe brat. Bodyguardul tranteste o sticla de bere pe masa si isi indoaie bratul ca si cum s-ar pregati pentru un meci de box.

Chita imi scutura mana cu putere si se aseaza langa mine, privind insa in alta parte. Alte doua persoane ni se alatura. Cuplul care era deja in local vine si il saluta calduros pe Chita. Este clar ca l-au recunoscut. Proprietarul localului pleaca insa si, in timp ce iesea pe usa, imi spune pe un ton grav: „Bafta!”

Barbatul tatuat se apleaca peste mine. „Te-a trimis Barak Obama?”, ma intreaba. Ii spun ca nu, si toti, cu exceptia mea, isi aprind tigarile. Marian, mai nervos, vrea sa afle care este adevarata mea identitate. In cele din urma, ii spun numele meu pe litere si-i sugerez sa caute articole de-ale mele cu ajutorul iPhone-ului. Da o cautare pe Google si ii arata ecranul fratelui sau. Toata lumea pare mai relaxata iar eu multumesc in gand retelei wireless care le-a permis accesul pe Internet.

Marian cere cuplului tanar aflat in bar sa traduca pentru Chita, iar cei doi sunt de acord. Chita le-a spus sa-mi transmita sa ma ridic, apoi sa ma asez, dupa care ma intreaba daca am cumva microfoane asupra mea.

“Ce ai de spus fata de acuzatiile care ti se aduc?”, incep eu.

“Sunt acuzatii false”, spune Chita, in engleza. They are fake,” Chita says, in English.

Marian adauga: „Numai rahaturi!”. Asa, sa fie lucrurile clare.

Chita continua sa se apere tot in romaneste, iar cuplul traduce cu entuziasm. “Nici nu stie engleza, deci e imposibil sa posteze el anunturi sau sa aiba corespondenta cu cumparatorii!”, spune tanara. „Nici nu are o adresa de mail”, adauga ea, „cum ar putea sa comita fraude pe Internet?”.

Il intreb pe Chita despre conversatiile sale inregistrate, dar barbatul tatuat ma intrerupe brutal. “Mergi inapoi la hotelul unde te-ai cazat, o sa iti timitem niste puicute faine!”, spune el, ridicandu-si mana cu degetele ridicate ca pentru a bate cuba cu mine, ceea ce si eu fac la randul meu. Cei doi de langa el rad, iar Chita mai trage un ultim fug de tigara inainte de a se ridica din scaun. Nu are chef de vorba, este clar. „Interviul s-a terminat”, ma anunta Marian.

Au plecat din cafenea cu aerul unor oameni iesiti la o plimbare, parand extrem de banali pentru niste oameni acuzati de infractiuni informatice, bucurandu-se de o viata buna obtinuta cu efort destul de mic si putine riscuri. Autoritatile au destructurat cateva retele in ultimii ani, in Romania fiind numai 188 de arestari in 2010, cu totul, dar destul de multi alti escroci au ramas pe pozitii.

Am fost lasat cu cuplul prietenos care ne ajutase cu traducerea. Tanarul mi-a spus ca auzise de Chita de la prietenii sai si ca ii vazuse numele in ziare. Mi-a mai spus ca tocmai a obtinut o diploma in inginerie la o universitate din Bucuresti si ca acum isi cauta de lucru in orasul sau natal, Ramnicu Valcea. „Inca nu am gasit ceva anume”, mi-a spus. Gandidu-ma la Jaguarul lui Marian si la Mercedesul lui Chita, ma intreb daca si tanarul din fata mea se va gandi sa adere la vreo retea de infractori. „Arestezi doi din ei si alti 20 vin sa le ia locul”, mi-a mai spus. Cat despre fortele de ordine care se ocupa de infractiuni de acest gen, sunt doar 2 politisti la 2.000 de indivizi care se ocupa cu asa ceva…”.

Autor: Yudhijit Bhattacharjee (yudhijit@gmail.com), redactor la revista Science. El este cel  care a scris si despre probleme legate de decodarea unor mesaje de spionaj din SUA.

Traducere din Wired Magazine

Articolul original il gasiti la adresa:

http://www.wired.com/magazine/2011/01/ff_hackerville_romania/

• Distribuie:
• Distribuie
•