Legenda lui Nicolescu. Am urmărit, recent, o știre la o televiziune locală dedicată fostului președinte al Consiliului Județean Argeș, Constantin Nicolescu, recent ieșit din închisoare după ispășirea unei condamnări penale.

Cu ocazia lansării unei cărți despre Dacia, cel care a fost ani de-a rândul cel mai important om din județ a fost invitat să spună câteva cuvinte. Nimic deosebit de ceea ce se spune cu asemenea ocazii. Ceea ce m-a frapat, însă, a fost atmosfera, atât a evenimentului, cât și a știrii propriu-zise.

Astfel, oamenii îl priveau cu același respect pe fostul politician, ba chiar unul dintre oamenii pe care i-a lansat, actuala deputată Simona Bucura Oprescu, și-a mascat cu greu emoțiile, mândră fiind că a făcut parte din școala lui Nicolescu.

Cât privește știrea, ea a făcut referire, pe fondul unei melodii duioase de nai, la necazurile prin care a trecut vorbitorul, fără a preciza despre ce necazuri era vorba. Este exact aceeași abordare pe care am întâlnit-o recent, într-o revistă mondenă, care a prezentat-o pe prima pagină pe Elena Udrea în postură de refugiată gata să nască, în condițiile în care fostul ministru are de ispășit o condamnare penală de care a fugit tocmai în Costa Rica.

În acest din urmă caz, scandalul izbucnit i-a făcut pe responsabilii revistei să dea un pic înapoi și să precizeze că doamna care-și dorea să conducă țara este condamnată la închisoare. Mi se pare că aceste situații arată de fapt că, în ultima vreme, există tot mai mult tendința în spațiul public de a se trece cu vederea antecedentele de natură penală pe care unele personalități le au, acestea fiind considerate mici necazuri, ceva între o mică răceală de sezon și un accident ușor cu mașina.

Iar oameni ca Udrea și Nicolescu, condamnați pentru că au abuzat de pozițiile lor publice, sunt văzuți, de unii, ca fiind victime ale justiției sau luptători împotriva statului acela considerat paralel de foștii lor colegi de partid, care le-a curmat, prin condamnări penale definitive, cariera politică de succes.

I-am cunoscut pe amândoi, bineînțeles pe fostul președinte al CJ Argeș cu mult mai bine, din motive geografice, și pot să spun că i-am respectat și, uneori, chiar am fost de acord cu ideile lor. Dar de aici și până la a vorbi despre niște oameni care au suferit condamnări penale pentru modul în care au gestionat banul public, adică al nostru, al tuturor, ca despre niște mentori, este un drum pe care nu-l voi face niciodată.

Și n-o voi căina pe Elena Udrea, care pozează în refugiată de cealaltă parte a globului. Și nici nu voi contribui la legenda lui Nicolescu. Pentru că, într-un stat de drept, fiecare doarme așa cum își așterne.

• Distribuie:
• Distribuie
•