SPALATORIE MURAY  930×122

linkexchange

Compensarile de creante – o solutie de criza

Lecţia de economie a lui Crăciuneanu

Compensările de creanţe – o soluţie actuală

În Evul Mediu se practica forma cea mai simplă a comerţului, aşa numitul troc, un schimb de produse în forma lor naturală, fără intervenţia banilor, în funcţie de cerinţele zilnice de cumpărare sau de zona geografică respectivă.

În contexul actual în care creditarea sistemului financiar – bancar românesc lasă de dorit iar decontarea rambursărilor de TVA suferă numeroase întârzieri, singura opţiune de deblocare pentru firme, este mecanismul de compensare a creanţelor. Aceasta este tema dezbaterii de astăzi.

O formă de creditare utilizată de manager, o constituie compensarea facturilor, a creanţelor reciproce, spre exemplu între o societate comercială română şi o persoană juridică străină din spaţiul comunitar european.

Cadrul legal este format din Norma 26 din 12 decembrie 2006 privind raportarea statistică a datelor pentru elaborarea balanţei de plăţi, coroborat cu dispoziţiile cu caracter general prevăzute de Codul Civil.

Înscrisul bilateral

Compensările sunt operaţiuni nemonetare, ce se desfăşoară fără a avea loc transferul de fonduri, cum ar fi sisteme de tip barter, aranjamente de cliring etc. Rezidenţii care realizează aceste operaţiuni direct cu nerezidenţii şi nu prin intermediul unei instituţii financiare abilitatea, au obligaţia de a raporta tranzacţiile financiare la Banca Naţională a României, Direcţia Statistică.

Trebuie subliniat faptul că nu este necesară utilizarea vreunui model tip de proces verbal de compensare, întocmindu-se în acest sens un înscris bilateral în care se va consemna titlurile care au generat obligaţiile reciproce şi modul în care se face stingerea lor.

Raportarea acestor compensări în balanţa de plăţi reprezintă sinteza statistică a tranzacţiilor economice şi financiare ale unei ţări cu restul lumii, pe o perioadă de timp determinată. Tranzacţii ce se referă la bunuri, servicii, venituri, transferuri fără contraprestaţie sub formă de: donaţii, ajutoare, cadouri, precum şi creanţe, obligaţii financiare.

În situaţia în care un rezident efectuează în perioada de raportare operaţiuni atât ocazionale cât şi sistematice, acesta va completa câte un formular pentru fiecare categorie în parte. Soldul iniţial este soldul la începutul lunii de raportare, al contului în care compania analizată ţine evidenţa compensărilor. Încasări şi plăţi se completează în aceeaşi monedă, utilizată la tranzacţiile financiare, în luna respectivă.

Tipuri de compensări

Compensările de operaţiuni nemonetare pot fi legate de: export de marfă cu un import de marfă sau invers, achitarea unui credit cu mărfuri, export de marfă prin majorare de capital la o firmă nerezidentă sau a unui import de marfă prin majorare de capital la o firma rezidentă, conversia unui împrumut în acţiuni, conversia dividendelor în credite, schimbul de acţiuni sau alte valori mobiliare, furnizarea unor servicii nerezidenţilor ca plată pentru comisioane de procesare datorate acestora, plăţi efectuate în natură pentru servicii, etc.

În situaţia în care, după realizarea compensărilor în perioada de raportare rămâne un sold ce se lichidează printr-o încasare sau plată în bani, suma respectivă se completază la rubrica din formular, în funcţie de natura transferului bancar, prin marcarea căsuţei corespunzătoare.

Contractul de creditare între două societăţi

În practică întâlnim mai multe societăţi comerciale care acordă diverse împrumuturi, cu sau fără dobândă, asociaţilor sau chiar unor terţe persoane, fizice sau juridice. Acordarea de împrumuturi trebuie să fie tranzacţii ocazionale. În caz contrar, aceste operaţiuni economice se consideră a fi acte de comerţ.

Din punctul de vedere al scopului concret al fiecărei persoane juridice, o societate comercială poate acorda împrumuturi numai dacă are înscris în obiectul de activitate şi efectuarea de activităţi de creditare. Înscrierea în obiectul de activitate şi desfăşurarea unor astfel de activităţi presupun îndeplinirea tuturor condiţiilor restrictive reglementate de actele normative în vigoare cu aplicabilitate în domeniul activităţilor financiar-bancare.

Prin urmare, înscrierea distinct în actul constitutiv a unor activităţi de acest gen poate fi realizată numai în cazul instituţiilor de credit, respectiv bănci, organizaţii cooperatiste de credit, bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ etc.

Contractul de novaţie al unuia de tipul leasingului financiar

Novaţia este o metodă de stingere a unei obligaţii vechi, prin crearea alteia, aşa zise noi, sau a unui nou contract comercial în locul altuia mai vechi, totul pentru a stinge divergenţele vechi şi a se creea un cadru nou de activitate, benefic pentru toţi participaţii.

Novaţia este o convenţie prin care părţile unui raport juridic obligaţional sting o obligaţie existentă, înlocuind-o cu o nouă obligaţie. Contractul de novaţie se încheie între societatea de leasing, societatea care a încheiat iniţial contractul de leasing, fostul utilizator, şi societatea care preia contractul de leasing cu toate drepturile şi obligaţiile care decurg din acesta, noul utilizator.

Pentru realizarea contractului de novaţie, este necesar acordul celor trei părţi, societatea de leasing având dreptul în baza analizei economico-financiare să refuze încheierea contractului de novaţie cu un anumit beneficiar, dacă acesta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în normele interne ale acesteia.

Articolul viitor se va intitula „În ce constă indemnizaţia de deplasare în străinătate ?”.

Viorel Crăciuneanu

[email protected]

SPALATORIE MURAY  555×222

Comentarii

New Profesional Consult 570×90