Chiar dacă a fost o dezbatere preliminară, punerea în discuţie a construirii unui spital nou în municipiu a generat puternice reacţii în rândul celor care au urmărit-o.

Mai multe cadre medicale care au luat cuvântul la dezbatere, au afirmat că soluţia nu ar fi fezabilă şi că principala problemă ar fi resursa umană şi infrastructura din teritoriu.

Totodată, s-a admis că e nevoie de cel puţin o investiţie nouă pentru tratamentul pacienţilor cu boli infecţioase. Şi tot persoanele prezentele în sală au afirmat că, în condiţiile actuale, o nouă pandemie sau o criză sanitară serioasă nu ar mai putea fi suportată de medicii din judeţ, cu resursele din momentul de faţă.

Balanţa ideilor specialiştilor înclină spre a nu construi, iar cei care susţin ideea spun că oricum e nevoie de studii aprofundate cu privire la acest proiect.

Îi spunem, chiar dacă nu există încă, Spital Municipal în Piteşti!

Personal, consider că orice lucru bun sau prost are un punct de plecare şi, până la urmă, e mai ok decât să nu faci nimic. Ca o paralelă, aş prefera oricând autostrăzi de mii de kilometri în ţară care să mai necesite reparaţii decât ce avem acum – mai nimic. Aşa este şi în medicină, mai cu seamă în contextul unui război – cu arme, economic, biochimic sau ce o mai fi, cine ştie?

”Avem nevoie de medici şi spitale”

Pe frontul luptei cu un inamic invizibil sau, mai bine zis, camuflat, e nevoie de o reală forţă pentru a interveni şi salva, precum şi de spaţii adecvate pentru a trata oamenii. Avem aşadar nevoie de medici şi spitale.

Resursa umană este într-o continuă dinamică, vin absolvenţi de la facultăţi de Medicină – cu miile. Deşi o parte dintre ei pleacă să profeseze peste hotare, este evident faptul că există şi doctori care se dedică în oraşul în care s-au născut sau undeva în ţară. Prin urmare, această problemă este una care ţine doar de momentul prezent şi nu poate fi invocată pentru un proiect de durată.

”Toată lumea are vorbe de laudă despre Spitalul Mioveni”

În schimb, existenţa unui corp pe care îl numim în continuare spital nu este condiţionată decât de dorinţa de a face a autorităţilor locale. Dacă vrei cu adevărat, poţi! Cel mai bun exemplu este la Mioveni. Deşi sunt lipsuri şi nu funcţionează totul la parametri optimi, toată lumea are vorbe de laudă despre Spitalul Mioveni (foto).

La Piteşti de ce să nu se poată? Vă spun eu de ce. Fiindcă la Mioveni a existat o continuitate a unui mandat de primar ambiţios care nu a abandonat în faţa dificultăţilor ivite. La noi, după „era” Pendiuc lucrurile s-au amestecat cumplit în administraţia locală şi este binecunoscut faptul că se aruncă vina dintr-o parte în alte pentru anumite proiecte începute prost şi încă neterminate.

Aşadar, dacă ne apucăm de un spital care necesită 5 – 10 ani de lucru, avem nevoie de o continuitate în administraţia locală, însoţită de ambiţia de a face cu adevărat ceva. Avem asta? Putem crede că se poate? Dacă aveţi îndoieli şi ştiţi pe ce vă bazaţi, proiectul e sortit eşecului.

Eu unul, privesc totuşi cu optimism către ziua de peste ani când vom avea un spital 100% modern în Piteşti, cu medici 100% dedicaţi meseriei. Potenţial există, dar e nevoie de un front comun pentru a exploata resursele, nu de un război din cauza unor orgolii şi interese personale.

Nu e o utopie, se poate!

P.S.: O să menţionez unul din comentariile primite de la cititori, care m-a inspirat:

„[…] Avem nevoie de un cutremur în sănătate, să se dărâme tot sistemul şi să se contruiască un spital nou cu doctori noi. DOMNILOR NU NE MAI PUNEŢI PE DRUMURI.”

(Foto: descriptiv)

• Distribuie:
• Distribuie
•