Ultima calificare se pierde deja undeva în negura timpului. La nivel de națională, de ani buni încoace trăim, mărunt, la periferia fotbalului internațional.

Să fim sinceri cu noi înșine și, deloc pătimaș, lucid și rece, să ne recunoaștem limitele. Sunteți amărâți? Frustrați? De ce? Chiar mai aveați așteptări? Ceata lui PIȚIgoi nu practică fotbalul. Exersează un soi de alergătură obosită. Fără cap și fără coadă. Cu un joc la voia întâmplării, plat, lipsit de strălucire, de pase inteligente și driblinguri agresive.

Nu, campionatele mondiale și europene nu sunt pentru iobăgime. Nu sunt pentru ăi de păcălesc mai abitir fotbalul. Nu sunt pentru noi. Noi stăm acasă. De multă vreme stăm. În fața televizorului. Privind la alții cum fac performanță.

Iar ceata lui PIȚIgoi este consecința anilor în care fotbalul românesc, de la rădăcina centrelor de copii și juniori și până la liga lui Mitică, s-a acoperit de corupție, indiferență, bătaie de joc, îngâmfare și prostie. Ca microbiști și iubitori de națională, vom trăi pe mai departe cu amintirea firului de iarbă vrăjit de magia driblingurilor lui Hagi. Bine că măcar amintirile ne sunt frumoase. (Foto: ziarulring.ro)

• Distribuie:
• Distribuie
•