Condamnați la unitate. Știu că mulți dintre noi suntem deja sătui de alegeri, după un an cu două runde electorale mai importante decât ne așteptam să fie. Cu toate acestea, pentru încă vreun an, subiectul cu pricina va continua să ocupe o bună parte din viața publică românească. Și asta pentru că în mai și în noiembrie în țară a început o schimbare care nu dă semne că se va opri foarte curând. Cel mai important partid de la începutul acestui an nu mai este în aceeași poziție de forță la finalul acestuia, iar decăderea pare să fie de-abia la început.

Pe cale de consecință, polii de putere politică se mută, încetul cu încetul, de la stânga naționalistă și populistă către dreapta europeană parcă un pic mai puțin populistă. Și nu numai doctrinar, deși cele două partide mari, cândva aliate, nu mai au prea multe în comun. Este mai degrabă vorba de o dorință de schimbare totală a unui popor care dă semne că ar vrea să experimenteze și altceva decât dominația social-democraților asupra statului.

Firește, această schimbare se face prin vot, ca în orice democrație funcțională, așa că, după europarlamentare și prezidențiale, a venit deja momentul să ne concentrăm pe locale.

Aici cheia o reprezintă primarii, care sunt, momentan, aleși într-un singur tur de scrutin, ceea ce îi favorizează în primul rând pe ocupanții funcției și/sau pe candidații partidelor mari, cu rețele electorale bine puse la punct. Personal, consider acest mod de a alege primarul nedemocratic și incorect, pentru că nu se respectă principiul egalității de șanse pentru orice candidat, așa cum se respectă, de exemplu, la alegerile pentru prima funcție în stat. Și pentru că nu e numai părerea mea, alegerea primarilor în două tururi a devenit una dintre principalele schimbări pe care actuala putere este presată, inclusiv de la Cotroceni, să le facă.

Este, însă, foarte greu, mai ales că nu există o motivație foarte puternică, drept pentru care mă aștept ca alegerile locale să aibă loc tot într-un singur tur de scrutin. În această situație, cei mai mulți primari au șanse maxime să rămână în funcție, indiferent dacă și-au făcut sau nu bine treaba. Inclusiv în Argeș, dacă rămâne valabil votul într-un singur tur, edilii actuali, cei mai mulți membri de partide mari, pot sta liniștiți.

Tocmai de aceea, restul partidelor trebuie să treacă peste diferențele dintre ele și peste eventualele resentimente și să desemneze un singur candidat. Cel mai bun, adică cel care poate aduna cele mai multe voturi, învingându-l astfel pe primarul în funcție. Treaba nu e deloc ușoară, pe motiv de orgolii mari și prostești, dar miza este enormă. Pentru că mulți dintre edilii actuali și-au permis decizii discutabile și cu urmări greu de remediat tocmai pentru că le-a fost mai puțin frică de votul popular. Și este timpul să li se reamintească că nu partidul le plătește salariul, ci cetățeanul. De aceea șefii partidelor de opoziție de pe plan local sunt condamnați la unitate. Ori câștigă împreună, ori pierd separat, și ei, și comunitățile din care fac parte.

• Distribuie:
• Distribuie
•