Mini market, market, super mega market. Constat că asemenea afaceri au ajuns să fie la tot pasul prin Piteşti, pe toate străduţele, pe la toate colţurile de bloc. În orice direcţie te-ai îndrepta dai peste un „market”. Până şi în parcurile de la marginea oraşului, dacă eşti înalt de statură sau te cocoţi pe o bancă, vezi peste drum profilul pătrăţos al magazinului cu de toate.

O privelişte de vis, ce să mai. Vreo 10 sunt doar în zona centrală şi semicentrală a municipiului. Dacă te îndrepţi spre un cartier oarecare, dublezi cu siguranţă numărul. Iar ca să faci totalul, înmulţeşti cu 5. Să tot fie undeva la 100 de magazine.

Ei bine, imaginaţi-vă că în acest „tablou” de artă modernă îşi fac loc alte şi alte super hipermarket-uri. Este un asediu la porţile târgului şi pofta lumii e în continuare mare. Vorba aceea, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Sau, în cazul de faţă, nu ar răsări.

Dar iată că magazine apar în continuare, iar retailerii nu fac treaba asta de proşti. Există studii detaliate despre cerere, despre potenţialul de consum, despre comportamentul populaţiei ş.a.m.d. În baza acestor studii, oamenii de afaceri au ajuns la concluzia că sacoşele piteştenilor sunt ca un lac fără fund.

Personal, am convingerea că aceiaşi antreprenori ştiu şi că Piteştiul este un oraş fără perspective deosebite în ceea ce priveşte diversitatea. Atunci, merită exploatat acest deficit.

În traducere pe şleau, nu prea ai cum să-ţi omori timpul pe aici şi atunci, ce faci? Mai mergi la un market, mai arunci un ochi la electronice, la ţoale, mai pui ceva în coş sau cărucior şi gata: o nouă zi se încheie cu succes la shopping!

Păi, altceva ce? Distracţie? Eu nu am văzut aşa ceva la Piteşti, decât poate la nunţi. Şi apropo, până şi nunţile sunt construite având ca epicentru „hora mare” sau „sârba” – cred că asta defineşte mentalul colectiv. Te îndopi şi apoi joci aceeaşi piesă cu mişcări repetitive, vreme de 15 – 20 de minute, doar ca să dai jos fripturile şi băutura.

De o imagine grăitoare am avut parte zilele trecute când trei – patru fete, sportive după ţinută şi din Ucraina, stăteau de vorbă în Piaţa Primăriei.

„Nicioho”, adică nimic – am reţinut din discuţia lor. Mai că îmi venea să le spun să meargă la un mall, dar uite că în toată puzderia asta de magazine niciunul nu e prea răsărit. Practic, nu avem un Mall. Sunt aproape 100 de magazine, dar niciunul de anvergură.

Avem de toate şi nimic, cum s-ar spune. Iar dacă e să judecăm economic încotro ne îndreptăm, ei bine acelaşi lucru ne defineşte: avem de toate, dar nu avem nimic. Ce producem este în strânsă legătură cu Uzina Dacia. Adică depindem de Dacia, aşa cum economia întregului judeţ depinde de acest nume.

În schimb, suntem campioni la consum, că avem şi de unde! Iar noi magazine urmează să apară: 3 noi LIDL şi două Kaufland-uri la prima strigare.

Iată, în Prundu s-a aşternut deja terenul pentru un nou Kaufland, vechile clădiri fiind demolate complet.

Iar în Trivale, şantierul pentru noul LIDL duduie neîntrerupt.

Cred că singura explicaţie logică pentru ce se întâmplă este că oamenii, în lipsă de altceva, consumă de la supermarket. Altfel, refuz să cred că e nevoie de atâta mâncare şi băutură într-un oraş de mărimea Piteştiului. Pe bune!

(Foto: descriptiv)

• Distribuie:
• Distribuie
•