Pregătiți de centenar? La ora la care scriam aceste rânduri, la doar câteva sute de kilometri de mine zeci de șefi de stat marcau finalul Primului Război Mondial, prin armistițiul semnat pe 11 noiembrie 1918.

A fost, așa cum știm din cărțile de istorie, cea mai sângeroasă conflagrație la acel moment, care, însă, a produs și cele mai mari schimbări politice de până atunci. Astfel, în urma acelui război au apărut mai multe state europene, drept pentru care altele au avut de pierdut teritorii, iar altele, cum este cazul României, au câștigat teritorii. De aceea, în acest an sărbătorim, alături de țări precum Polonia, Austria sau Lituania, centenarul. 100 de ani de când suntem, în mare, pe aceleași teritorii, și în care ne-am dezvoltat cum am putut mai bine. Sau mai puțin bine, am fi tentați să spunem, dacă ne uităm și la evoluția altor state care au și ele, ca noi, tot un centenar de existență în forma actuală.

Astfel, dacă privim la polonezi, care și-au văzut țara ruptă în două și decimată de naziști și sovietici, cât de departe au ajuns, economic vorbind, ne apucă invidia. Firește, dacă ne uităm și la cât de liberi sunt ei, parcă ne mai calmăm, pentru că la noi încă există șanse să scăpăm de statul autoritar care se conturează pe malurile Vistulei.

Trecând la austrieci, aici n-avem decât motive de invidie: au bani, au industrie, au turism, au autostrăzi. Și au și o bună parte din economia țărilor din zonă, inclusiv din cea românească. La fel și statele baltice, care au avut parte de o creștere accentuată în special după ce au redevenit independente, la căderea Uniunii Sovietice, și care acum sunt modele economice de succes în rândul mai noilor membri ai Uniunii Europene.

Iar noi cum ne raportăm la această sută de ani, în comparație cu alții care au pornit din același punct?

Economia României este pe creștere de ani buni, iar asta se vede în special în majorările de salarii din domeniul public și în numărul crescut de mașini noi și scumpe de pe străzile patriei. Conform unor statistici recente, doar în ultimii 20 de ani PIB-ul ne-a crescut de șase ori, iar acum ne pregătim să-i depășim pe greci și pe unguri la același capitol. Dar, dacă ieși pe stradă și vorbești cu oamenii, toate aceste împliniri nu se văd. Lumea este tot mai încrâncenată, polarizarea societății din ce în ce mai vizibilă, cu ajutorul neprețuit acordat de televiziunile care au lăsat de multă vreme deontologia jurnalistică la o parte, optând pentru un partizanat care merge până la fanatism.

Cât despre viața de zi cu zi a românilor, e suficient să mergi prin piață sau prin supermarket și-ți dai seama că sunt destul de puțini cei care o duc bine în anul centenarului. Cei mai mulți se plâng, pe bună dreptate, de prețurile care cresc și de serviciile proaste, în timp ce se gândesc, cei care încă au suficient curaj sau suficienți ani rămași până la pensie, să-și încerce norocul pe-afară, într-o Europă care, potrivit unor statistici recente, dă de lucru la 7 milioane de români, dintre care 5 sunt stabiliți definitiv în străinătate.

Așa stăm la câteva zile de centenarul statului unitar român. Și în ritmul ăsta nu apucăm să terminăm următoarea sută de ani, pentru că nu va mai avea cine să susțină acest stat unitar român prin munca sa. Sau poate, ca să închei pe un ton optimist, ne vom trezi. Vom înceta să votăm impostori și incompetenți. Și ne vom schimba și noi, fiecare pe unde-și face veacul. Și vom ajunge să fim mândri să fim români și în zilele în care Halep nu joacă.

• Distribuie:
• Distribuie
•