Mariean Neacsu, fost director economic Arpechim: „Arabii ar fi interesati sa se vanda tot complexul petrochimic”

Poate ca cel mai fierbinte subiect de pe agenda economica a judetului Arges este iminenta concediere a majoritatii angajatilor de la rafinaria Arpechim care va fi urmata de demolarea rafinariei. Un simbol al economiei argesene si nu numai va deveni rapid amintire. Mariean Neacsu, consilier local la Pitesti, a facut parte din conducerea Arpechim ani la rand, inclusiv din pozitia de director economic, asa ca stie foarte bine care sunt sansele de supravietuire ale rafinariei si ale platformei de la Pitesti, pana la urma.

Ca unul care ati facut parte din conducerea Arpechim, de ce credeti ca s-a ajuns in actuala situatie?
Am lucrat la Arpechim 38 de ani. M-am angajat in 1968 si in 2006 am iesit la pensie. Cunosc in detaliu evolutia Arpechim, de cand a luat fiinta, de cand au inceput investitiile, pana s-a ajuns la perioada moderna. Dupa parerea mea, cred ca s-a ajuns in aceasta situatie acum fiindca nu a existat un investitor puternic care sa investeasca in instalatiile construite in anii anteriori. Instalatii care, cu timpul, s-au uzat atat fizic, cat si moral. Daca ar fi fost un investitor cu bani pentru retehnologizari, cred ca altfel ar fi stat lucrurile si nu s-ar fi ajuns nici la privatizarea din 2004.
Dar sunt voci care sustin ca instalatiile sunt modernizate…
Au fost cateva instalatii modernizate, imediat dupa anul 2000, dar aceasta modernizare nu s-a reflectat puternic in costurile cu care se produceau carburantii. S-a ajuns sa se produca motorina Euro 5 care era cel mai inalt standard de calitate din Europa, dar nu a fost suficient, fiindca o rafinarie este profitabila numai pe partea de distributie, pe partea de marketing. Luand in calcul, in ansamblu, si productia, pierderile sunt foarte mari. Mai ales ca instalatiile de la Pitesti sunt din perioada anilor 1975 – 1980. Deci, pe partea primara, de distilare trebuia sa se intervina pentru modernizare pentru a se scade consumurile energetice, consumurile de chimicale, astfel incat rafinaria sa fie competitiva si sa se sustina pe propriile picioare. In ultimii ani, Petrom a motivat inchiderea partii de rafinare de la Pitesti ca este mult mai rentabil sa mearga in continuare cu rafinaria inchisa, deoarece in aceste conditii aveau un profit operational de 70 – 80 de milioane de euro. Deci lor le-a convenit sa tina rafinaria inchisa, sa plateasca salariatii, in asa fel incat pierderile cu partea de rafinare sa fie cat mai mici posibile.

”S-a facut lobby pentru rafinaria Petrobrazi”

Daca ar fi sa analizati cu mintea, nu cu sufletul, intre rafinaria Petrobrazi si cea de la Pitesti pentru care ati opta sa fie mentinuta?
La data actuala, pot spune ca rafinaria de la Petrobrazi a fost modernizata. S-a marit capacitatea de rafinare undeva la 4,5 milioane de tone de la 3 – 3,2 milioane de tone cat era, deci s-a investit puternic. Petrobrazi a beneficiat si de faptul ca majoritatea sefilor care au fost in centrala Petrom au provenit de la Petrobrazi. Ei au facut un lobby puternic pentru aceasta rafinarie. Noi, Pitestiul, pe partea de lobby, de personal care sa se implice a fost saracit, iar persoanele care au venit in Pitesti nu au fost interesate, nu au fost din partea locului, au fost, multe din ele, care veneau pentru o perioada scurta de timp, stiau ca pleaca si, astfel, nu s-au implicat in problemele de investitii de durata si care sa asigure un viitor.
Credeti ca mai sunt sanse ca rafinaria sa functioneze in continuare si sa nu fie demolata?
Eu sunt convins ca daca se va gasi un investitor cu forta financiara mare se poate redresa situatia de la Pitesti. Guvernul, dupa mine, nu poate sa sustina un asemenea efort financiar. Este un efort prea mare pentru punerea in functiune si mentinerea in functiune a rafinariei de la Arpechim, mai ales ca, la data actuala, Guvernul se confrunta cu probleme foarte mari cum sunt reducerea deficitului bugetar, a cheltuielilor publice si altele asemenea. Aceste cheltuieli nu dau posibilitatea Executivului de a aloca o suma importanta de bani pentru punerea instalatiilor in functiune.

„Oferta tehnica a fost acceptata de catre arabi”

Si atunci, toate demersurile facute catre Guvern sunt inutile?
Nu. Guvernul, din cate stiu – si am discutat chiar cu un specialist care a participat la o evaluare recenta de la Rafinarie -, care mi-a spus ca in aceste zile vor avea loc discutii intre Guvern, OMV si arabii care au mai fost la Pitesti si care sunt interesati de rafinarie. Din cate stiu, oferta tehnica pentru rafinarie a fost acceptata de catre arabi. Au venit cu specialisti, au vazut instalatiile, au facut evaluari si au spus ca, la data actuala, instalatiile ii satisfac pentru punerea in functiune. Din cate stiu, acum se poarta discutii pentru oferta comerciala, financiara. Ramane sa se puna de acord cu privire la pretul cu care se va vinde rafinaria. Dar mai este un aspect. Nu este indicat – si stiu ca discutiile vizeaza si acest aspect – sa se vanda numai partea de rafinare. Arabii ar fi interesati sa se vanda tot complexul petrochimic, deci rafinaria, partea de petrochimie de la Pitesti si Oltchim, pentru ca doar asa rafinaria devine profitabila. Deoarece o parte din produsele ei merg in partea de petrochimie, unde se obtin materii prime de importanta covarsitoare pentru Oltchim. Oltchimul nu mai functioneaza la capacitate de o buna perioada de timp tocmai fiindca nu mai primeste etilena si propilena de la Pitesti.

„Oltchim nu are forta financiara”
Dar se pune problema ca Oltchim sa se implice si in ceea ce priveste partea de rafinare de la Pitesti…
Oltchimul nu poate, nu are forta financiara, mai ales ca are si datorii enorme. Atat la bugetul de stat, cat si la bugetul asigurarilor sociale. Deci, o implicare din punct de vedere financiar la Pitesti este putin probabila. Singurul care poate ajuta este Guvernul care sa gaseasca acel investitor puternic din afara care sa vina si sa puna in functiune instalatiile. Daca se reuseste ca pana la finalul anului 2011 sa se faca tranzactia cu societatea araba interesata, sunt convins ca Arpechim isi va reveni si locurile de munca vor fi salvate. Caci aici este partea dureroasa, raman oamenii fara locuri de munca, si sunt unii care nu mai sunt tineri sa o ia de la inceput. La 45 – 50 de ani este greu sa isi mai gaseasca ceva, si nici nu pot iesi la pensie. Un exemplu pozitiv este Petromidia care a fost luata de kazacii care au adus management privat. In primii ani au mers pe pierdere, dar datorita managementului si retehnologizarilor se spera ca anul acesta rafinaria sa treaca pe profit. Dar au pus in functiune si o parte din petrochimie care este colaterala rafinariei. Fiindca produsele din rafinarie, mergand mai departe in partea de petrochimie, prin valorificarea lor superioara se obtin niste profituri uriase. In perioada anilor 80, fostul ministru al Chimiei, o capacitate, ne spunea: dintr-un leu investit in titei, prin prelucrare superioara se pot obtine produse de 270 de lei. Vorbim de polimeri, medicamente si altele, si altele…Dar totul necesita tehnologii si instalatii de varf.

„Pentru OMV Petrom este mult mai rentabila demolarea”

Dar cum priviti intentia de demolare a rafinariei de la Pitesti de catre OMV Petrom?
Dupa parerea mea, daca pana la finalul anului nu se reuseste sa se gaseasca acel investitor puternic de care am vorbit, soarta rafinariei cred ca este pecetluita. Daca tii instalatiile fara sa le intretii, se corodeaza, mai ales ca prelucra titei cu sulf care mananca otelul. Daca o tii fara sa o conservi cum trebuie, te trezesti la un moment dat ca anumite coloane, anumite instalatii cad pur si simplu de pe estacade. Pentru OMV Petrom este mult mai rentabil sa o demoleze, castiga bani din fier vechi, vand o parte de teren si ies in castig.