Din bun simț, eleganță și interes, uzina din Mioveni primește vizita fiecărui candidat care poftește să ia și din Argeș câte-un polonic cu voturi. Nimeni nu e refuzat. Ajunsă ca sfintele moaște într-un pelerinaj în care (ne)credincioșii sunt politicieni fățarnici și incompetenți, Dacia și-a deschis porțile și pentru Elena Udrea.

Prezența doamnei s-a potrivit ca nuca în perete. Plimbarea în blugi prin uzină și dialogul cu muncitorii au fost parte a teatrului de comedie pe care Udrea îl joacă mediocru, dar ostentativ, de ani buni încoace. Rolul femeii politician puternică și independentă, obligatoriu de dreapta, sigură pe ea și pe opțiunile sale îi vine cum nu se poate mai prost. Toată lumea știe, și muncitoarele de la Dacia care acasă spală, gătesc și bat covoare, că Elena Udrea ca politician nu-și aparține. Cu alte cuvinte, nu e nici puternică, nici independentă și cu atât mai puțin sigură pe ea. Toată lumea știe că doamna nu ar fi fost astăzi ce este fără Traian Băsescu. Fără Băsescu pe Udrea am fi găsit-o acum în Ferentariul politicii.

Pe muncitorii de la Dacia nu-i interesează promisiunile și „proiectele de țară” ale doamnei. Și nici n-au lăcrimat auzind că autostrada către Sibiul lui „Santa Klaus” ar fi fost deja începută, vezi Doamne!, cu ea ministru la Transporturi. Pentru muncitorii de la Dacia, ca pentru noi toți, de altfel, Elena Udrea este „blonda lui Băsescu” și înseamnă poșete scumpe, fuste scurte, pantofi cu toc vecin cu Everestul și culori stridente. Degeaba, în ultimii ani, a încercat să potolească imaginea de groază pe care singură la început și-a construit-o ca politician. Lupul își mai schimbă părul, dar năravul ba.

Și, da, pe muncitorii de la Dacia, ca pe noi toți, de altfel, îi interesează un singur lucru despre doamna Elena Udrea: a fost sau nu iubita președintelui? (Foto: cotidianul.ro)

• Distribuie:
• Distribuie
•