Cât de confortabil este să locuieşti în Piteşti

Acest articol mi-a fost inspirat de o ştire de pe Eurosport. Îmi place snooker biliardul englezesc şi urmărind Campionatul Mondial de la Teatrul Crucible din Sheffield.

Numele teatrului este inspirat probabil de fosta citadelă a oţelului britanic. Unul din marii jucători Peter Ebdon este stabilit în Budapesta. Nu mă îndoiesc că pe jucătorul de snooker l-a atras farmecul cosmopolit al metropolei dunărene central europene. Un oraş ca să te atragă trebuie să posede ceea ce francezii numesc savoir vivre sau nemţii gemutichkeit.

Ştiu că oraşul favorit pentru americani este în estul european în bijuteria arhitectonică care este Praga. În perioada prosperităţii de până în 2008 vesticii erau atraşi de farmecul Sibiului, un fel de Pragă mai mică. Nu vreau să analizeze motivele care i-ar face pe străini să se aşeze în capitala noastră în Bucureşti, e treaba altora.

Aşa că locuind în Piteşti mă interesează cum se trăieşte aici. Piteştiul nu-i oraş turistic asta este clar, dar are altceva este sediul celei mai importante surse de export româneşti automobilul Dacia. Aşa că vor, nu vor specialiştii Renault detaşaţi la Piteşti trebuie să-şi petreacă o perioadă şi în oraşul nostru.

Să luăm pe rând:

_- Locuinţa. Azi în Piteşti sunt multe hoteluri şi se mai construiesc încă unul foarte mare cu condiţii confortabile de locuit. Îmi amintesc că la sfârşitul anilor 70 şi începutul anilor 80 lucram cu o echipă de americani, cazată la singurul hotel aflător pe acea vreme în Piteşti. Aceştia s-au confruntat cu obişnuitul fenomen din verile oraşului, din motive tehnice se oprise apa caldă. Aşa ca să facă baie aceştia se dotaseră cu nişte termo-plonjoare imense ca să încălzească apa! Astăzi nu se mai pune această problemă fiecare hotel având sistemul de încălzire propriu. În plus pentru nivelul de management se pot găsi vile cu tot echipamentul necesar. Deci francezii care se află temporar în oraşul nostru ar găsi mulţumitoare condiţiile de locuit.

__- Arhitectură. Piteştiul este un oraş nou, cu arhitectura de blocuri tipic comunistă. Cam toate clădirile vechi nu mai există cu excepţia catedralei Sfântul Gheorghe din centrul oraşului. Vechile case negustoreşti care au supravieţuit au devenit sediul unor simpatice localuri. Deci aici stăm foarte prost.

__- Transport. Aici este o problemă, până la uzină trebuie să meargă pe DN 73 un drum aglomerat şi prost. Iar de transport inter-urban metroul suprateran Mioveni – Piteşti este încă un deziderat. Centrul oraşului este aglomerat cu posibilităţi reduse de parcare. Cei care ar dori să folosească trenul spre Bucureşti au la dispoziţie condiţii mediocru mulţumitoare. Îmi doresc să existe din nou trenul de noapte care să plece la 11.00 seara din Bucureşti, care îţi permitea să mergi la spectacole în Capitală, să bei ceva şi să vii înapoi la Piteşti fără problema circulaţiei cu auto. Aici stăm cu adevărat prost.

__- Alimente şi mâncare. Acum Piteşti este înconjurat de hipermarketuri, iar străinii francezi regăsesc mărci cunoscute. Piteştiul are acum multe cârciumi, pub-uri şi restaurante cu mâncare acceptabilă şi bună şi cu chelneriţe drăguţe şi serviabile. Deci aici putem spune că stăm bine.

__- Sport şi mişcare în aer liber. Piteştiul are două parcuri mari curate şi bine întreţinute unde se poate practica joggingul şi tenisul. Singura mare problemă este a marilor haite de câini! Stăm deci prost.

__- Curăţenie. Oraşul este curat după standardele româneşti cu spectacole precum Simfonia Lalelelor care promovează traiul într-un mediu favorabil. Piteştenii ar trebui să fie mai grijulii cu propriul oraş.

__- Cultură şi spectacole. Avem din fericire Filarmonica şi în fiecare joi putem urmări muzică bună pe viu. Mai este mallul pentru filme. Sunt localuri unde vin trupe de muzică românească rock şi alte genuri care pot satisface aceste interese muzicale. Aici putem spune că stăm binişor.

– Poziţie geografică. Piteştiul este foarte bine situat din acest punct de vedere. Estze la 40 de minute de Curtea de Argeş unde se pot admira biserici superbe şi picturile de la Biserica Voievodală a unor Giotto locali. La fel de aproape este Câmpulung un alt oraş cu multe repere istorice. Piteştiul este legat de capitală de autostradă şi într-o oră eşti în Bucureşti. Aproape este Piteştiul de 2 frumoase oraşe transilvane cu atracţie istorică Braşov şi Sibiu. În plus e aproape şi castelul Bran. Este aproape şi de staţiunile montane unde se pot practica sporturile de iarnă. Aproape este zona de Elveţie românească Rucăr Bran. Deci aici stăm bine, a vrut-o Mircea cel Bătrân se pare!

În concluzie oraşul nostru stă din punctul de vedere al atracţie de la mediocru la binişor. Unele lucruri pot fi rezolvate, altele nu. Nu putem avea pretenţia de a deveni un oraş cu valenţe precum oraşele stat italiene, sau burgurile germane. Însă prin eforturile edililor şi mai ales a locuitorilor putem să sperăm că putem trăi bine în Piteşti.