Romanul lui Amelie Nothomb, ca de obicei în jur de 200 de pagini, are un subiect SF de această dată, amintind probabil cel mai mult de Michel Houellebecq, spiritul înrudit din literatura franceză .

Este de asemenea, în spiritul literaturii lui Amelie Nothomb Peplum este o utopie neagră. Autoarea aflată în spital pentru 1995 se trezeşte, brusc după anestezie, în anul 2580!

Societatea creionată prin personajul Celsius este ca de obicei în aceste ficţiuni o societate extrem de ierarhizată amintim de feudalism. Statele naţionale au dispărut, au mai rămas doar Estul şi Vestul, iar Sudul a dispărut din cauza unui război nimicitor. Acest stat, Vestul, este condus de un tiran, iar Celsius care face parte din casta conducătoare, este istoric de meserie. Societatea este ierarhizată după IQ, coeficientul de inteligenţă, a lui Celsius fiind maximă de 190. Interesant că pentru tiran este ales un individ cu o inteligenţă mai scăzută de 140! De unde putem trage concluzia că şefii nu trebuie să aibă prea multă inteligenţă. Societatea propusă de autoare are ca problemă principală energia, care lipseşte pe fondul epuizării resurselor, a ajuns să fie captată inclusiv energia erotică. Mariajul a dispărut fiind înlocuit de un contract pe trei ani ce poate fi continuat, sau nu.

Motivul răpirii autoarei este catastrofa produsă de Vezuviu la Pompei. Acest fenomen este opera lui Celsius, care vrea să repună în discuţie detestatul Sud. Este folosit chiar ca limită geografică a începutul Sudului Eboli, localitatea unde s-a oprit Christos în romanul Cristos s-a oprit la Eboli de italianul Carlo Levi. Romanul este un dialog continuu între autoare şi istoricul Celsius, provocatorul de catastrofe. Oricum societatea viitorului este o societate a cinismului absolut, iar Celsius nu dovedeşte cu nimic că-şi merită coeficientul de inteligenţă extraordinar. De fapt romanul este o parabolă a relaţiei dintre artist şi putere, care este complet lipsită de scrupule.

În final autoarea este retrimisă înapoi în timp în 1995 şi îşi redactează aventura care nu este crezută de nimeni şi romanul îi prilejuieşte ocazia unei călătorii în Italia de sud la prietenul care este editorul italian al autoarei.

Parabolele lui Amelie Nothomb privesc societatea contemporană dezbrăcată de ultimele urme de ipocrizie şi relaţii normale între oameni. Totul se reduce la relaţii de putere. Încă un roman care merită citit!

• Distribuie:
• Distribuie
•