Ceea ce voi nu aţi consumat şi aţi aruncat este masă şi, uneori, casă pentru mulţi oameni necăjiţi. Printre ei se numără și Mihai Gheorghe, poreclit „Dallas”.

Cu o familie numeroasă, de undeva din Balș, judeţul Olt, orașul în care s-a născut și primarul Piteștiului, Tudor Pendiuc, băiatul, în vârstă de 22 de ani, îşi trăieşte tinerețea căutând prin gunoaie. „Ce să facem cu viaţa asta amărâtă, domnişoară? Dacă aveam şi eu părinţi ca ai tăi, stăteam şi mă îmbrăcam tot aşa!”, ne mărturiseşte „Dallas”, peste care am dat în cartierul piteștean Trivale. Ne spune că nu are tată și că mama lui nu îl lasă să stea cu ea. Din cauza asta face aproape zilnic naveta la sora sa, care locuieşte la 25 de kilometri de Piteşti.

Nu îi convine, dar nu are încotro, doar aşa îşi mai poate câştiga existenţa pe timp de iarnă. Dacă vara a lucrat în construcţii şi câştiga 50 de lei pe zi, acum se mulţumeşte cu resturile de la alții. Cartoane, scaune, pungi, „Dallas” caută cu de-amănuntul prin tomberoane. Orice bucată de pâine o pune de-o parte, iar fiecare hârtie este sursa lui de încălzire. Într-un colţ îşi aprinde focul. Un scaun abandonat e tocmai bun! Își încălzește mâinile și caută în continuare prin gunoaie. “Aveți pâine? Vă aştept să îmi aduceţi şi mie ceva de mâncare?”, aşa îi întâmpină pe cei care vin să arunce gunoiul. Cei mai mulţi trec nepăsători şi numai câţiva opresc și îi dau.

Poate cu timpul nu o să mai caute prin tomberoane. Îşi doreşte să se ducă în Franţa sau în Italia. A auzit că acolo se câştigă bani frumoși, bani din cerşit – aşa a aflat el. Până atunci trebuie să facă faţă iernii. „Dallas” este doar un caz, printre multe altele. Cum românii aruncă în fiecare an la gunoi cam 5 milioane de tone de mâncare, el şi toţi cei nevoiaşi se pot considera ”norocoşi”. Căutând prin tomberoane, găsesc în cele din urmă o porţie zilnică de mâncare, fie că vorbim de o pâine veche, fie de o ciorbă – stricată pentru noi, dar bună pentru ei.

• Distribuie:
• Distribuie
•