Monaliza Zegheru, minunata profesoară de canto în vârstă de 26 de ani de la Centrul Cultural Mioveni, scrie pe contul său de socializare de pe patul spitalului din Turcia în care face tratament împotriva cancerului. Scrisoarea deschisă, adresată prietenilor și tuturor celor care au ajutat-o, este cumplit de emoționantă.

„Dragii mei prieteni,

A trecut ceva vreme de când nu v-am mai scris nimic. Acum am găsit puțină forță și vreau să vă împărtășesc și vouă câteva gânduri din toată această încercare grea prin care îmi este dat să trec.

Este cumplit, dar nu vreau să mă plâng. Cei care cunoașteți cazuri de bolnavi de cancer știți cu siguranță că ceea ce spun este adevărat. Înainte să am această problemă vă mărturisesc faptul că o astfel de poveste și mie mi-ar fi fost greu să o cred și să o înțeleg. Acum totul s-a schimbat!

De când am venit în Turcia fiecare zi este o luptă continuă să deschid din nou ochii și să merg mai departe. Însă nu mă voi da bătută niciun moment, pentru că tot ceea ce îmi doresc este să înving. Simt totul ca pe un Război cu o boală cruntă, care nu se lasă sub nicio formă doborâtă cu ușurință, luptă pe care eu trebuie să o câștig.

Poate vă întrebați de ce cred că o voi câștiga? Sunt convinsă de acest fapt pentru că medicii de aici, din Turcia, m-au asigurat că pentru cazul meu există soluții de vindecare completă, nu așa cum am fost în țara mea trimisă acasă, să aștept finalizarea celor 3 săptămâni. Nu cred că vă puteți imagina motivația pe care o capeți când știi că pentru dreptul fundamental la viață, pe care cu toții îl avem, undeva în lumea asta mare cineva luptă alături de tine să ți-l păstreze!

Am trecut prin momente groaznic de grele, după cele două operații dificile și urgente efectuate, una la coloana vertebrală și cealaltă la piciorul drept, incluzând femurul și soldul, am avut într-adevăr patru cumpene, momente în care boala m-ar fi smuls din această lume. Dar am reușit cu ajutorul unei echipe numeroase de medici să rămân încă printre voi. Operațiile au fost necesare, deoarece mă aflam în metastaze, ceea ce înseamnă că acest cancer invadase și alte zone din corpul meu, iar dacă doctorii nu ar fi descoperit la timp și nu ar fi intervenit chirurgical, înainte de începerea chimioterapiei, aș fi rămas invalidă tot restul vieții.

Am fost nevoită să încep cumplitul tratament cu citostatice la doar câteva zile după operație, deși organismul meu era extrem de slăbit de la toate durerile postoperatorii, medicamentațiile și narcoticele administrate. Evident alte complicații apărute, însă nici atunci nu am vrut să renunț!!!

Am avut și câteva momente în care am fost fericită știind că am câștigat câte puțin din această bătălie. Probabil că unii dintre voi nu vor crede, considerând aceste motive exagerate, însă pentru mine, bolnavă de cancer, următoarele motive au reprezentat momente de fericire sinceră.

După două săptămâni și jumătate, timp în care am fost imobilizată pe spate într-un pat de spital, văzând în jurul meu doar doctori și asistente, cu mari eforturi și multe ajutoare m-au pus într-un scaun cu rotile și timp de o jumătate de oră am stat în afara spitalului, văzând lumina zilei și respirând aer curat.

Un alt moment de fericire a fost atunci când făcând prima cură de citostatice am descoperit că după mai bine de cinci luni de zile în care nu mai știam ce înseamnă să respiri normal ambele fose nazale îmi erau desfundate și respiram normal.

De asemenea, fericită am mai fost în momentul în care mă aflam în terapie intensivă și am reușit să conving asistenții să îmi dea să beau un pahar cu apă.

Și multe astfel de momente, care m-au făcut să privesc viața din cu totul alt unghi decât înainte.

Vă scriu toate acestea în primul rând dintr-o datorie morală pe care simt că o am față de voi toți cei care îmi sunteți alături, pentru a vă mulțumi că nu ați rămas indiferenți în fața durerii mele și m-ați sprijinit fiecare cum ați putut mai bine, atât financiar și moral, cât și prin rugăciunile voastre în care v-ați amintit de mine.

De asemenea, scriu aceste rânduri și pentru cursanții mei de la canto, pentru că știu că așteaptă vești și sunt triști că trec printr-o astfel de perioadă. Lupta încă nu este câștigată complet, mă aflu la jumătatea drumului, însă, dragii mei, așa cum v-am promis, voi face tot ce ține de mine să mă întorc acasă sănătoasă și să ne reluăm frumoasele proiecte pe care le-am întrerupt.

Vă rog pe toți să nu mă lăsați singură în continuarea acestei lupte!!! Vă mulțumesc!!! Vă iubesc!!!”, scrie Monaliza Zegheru.

Cei care doresc să intre în luptă alături de ea pot face donații în următoarele conturi deschise la BCR Pitești:

LEI – RO75RNCB0022095573790004

EURO – RO05RNCB0022095573790003

SWIFT – RNCB RO BU

Titularul contului: Monaliza Ecaterina Zegheru.

• Distribuie:
• Distribuie
•