Supravegherea specializată a minorilor care săvărșesc fapte penale dar nu răspund penal

Legea penală instituie o prezumţie absolută a lipsei de discernământ la minorul care nu a împlinit 14 ani.

Prin urmare, până la această vârstă, minorul nu răspunde penal, minoritatea constituind o cauză de neimputabilitate.

În ceea ce-l priveşte pe minorul care are vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani, legea instituie o prezumţie relativă, răspunderea penală fiind condiţionată de existenţa discernământului, care trebuie însă să fie probată.

Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal, dar regimul sancţionator este diferit faţă de persoanele majore.

Ce prevede legislația pentru minorii cu vârstă de până în 14 ani

Legislația conține prevederi cu privire la minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani și care au săvârșit fapte penale prin instituirea măsurilor de protecție specială, adică plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă și supravegherea specializată.

Supravegherea specializată presupune implicarea unor profesioniști specializați, asistenți sociali, psihologi sau consilieri, pentru a asigura un cadru adecvat dezvoltării și siguranței copiilor, dar și pentru o reabilitare comportamentală și, dacă este cazul, o reinserție familială/școlară.

Această măsură nu este numai o consecință a săvârșirii de către minorul sub 14 ani a unei fapte penale, ci și o măsură ce trebuie să corespundă unei nevoi actuale a acestuia ca urmare a constatării unor carențe educaționale și comportamentale, să fie de actualitate, justificată, să fie oportună și adecvată.

Măsura supravegherii specializate se dispune față de minorul care a săvârșit o faptă penală, care nu răspunde penal de către comisia pentru protecția copilului, în cazul în care există acordul părinților minorului ori al reprezentantului legal sau de către instanța de judecată, în lipsa unui astfel de acord, după ce se analizează raportat la interesul superior al copilului, oportunitatea măsurii în raport cu particularitățile cazului.

Atât comisia pentru protecția copilului cât și instanța de judecată vor ține seama, în analiza oportunității dispunerii unei astfel de măsuri de protecție specială, de următoarele criterii:

Supravegherea specializată a minorilor care săvărșesc fapte penale dar nu răspund penal

– condițiile care au favorizat săvârșirea faptei;

– gradul de pericol social al faptei;

– mediul în care a crescut și a trăit copilul;

– riscul săvârșirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală;

– orice alte elemente de natură a caracteriza situația copilului.

Măsura supravegherii specializate se dispune, ca regulă, cu menținerea minorului în familie, sub condiția respectării de către acesta a unor obligații cum ar fi:

– frecventarea cursurilor școlare,

– utilizarea unor servicii de zi,

– urmarea unor tratamente medicale,

– consiliere sau psihoterapie

– interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.

În cazul în care menținerea minorului în familie nu este posibilă ori atunci când acesta nu îndeplinește obligațiile dispuse în sarcina sa, comisia pentru protecția copilului ori instanța de judecată, după caz, pot dispune plasamentul copilului în familia extinsă ori în cea substitutivă, precum și îndeplinirea de către copil a obligațiilor dispuse în sarcina sa.

Dacă fapta săvârșită de minor prezintă un pericol social ridicat ori dacă minorul continuă cu același comportament infracțional poate fi dispus plasamentul minorului într-un serviciu de tip rezidențial specializat, plasament care se dispune de comisia pentru protecția copilului ori de către instanța judecătorească

Măsurile dispuse de către comisia pentru protecția copilului ori de către instanța de judecată, după caz, vor fi verificate trimestrial de către D.G.A.S.P.C.

În cazul în care D.G.A.S.P.C. va constata faptul că împrejurările care au condus la aplicarea măsurii s-au modificat, aceasta este obligată să sesizeze, de îndată, comisia pentru protecția copilului sau instanța judecătorească în vederea modificării ori încetării măsurii.

Sesizarea anterior menționată poate fi făcută, de asemenea, și de către părinții minorului ori de reprezentantul său legal, precum și de către minor.

Monitorizarea D.G.A.S.P.C. vizează dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială a copilului precum și modul în care acesta este îngrijit.

• Distribuie:
• Distribuie
•