Divorț în România pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate

Cererea de divorț poate fi introdusă de cetățenii români cu domiciliul în străinătate la o instanță din România, fără a fi prezenți în țară.

Acest lucru se poate întâmpla în următoarele situații:

– când cel care inițiază divorțul este cetățean român și locuiește în străinătate;

– când celălalt soț locuiește în România, indiferent de naționalitate;

– când ambii soți sunt cetățeni români, indiferent dacă locuiesc sau nu pe teritoriul României.

Legea prevede că, în fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă:

– unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate;

– este împiedicat de o boală gravă;

– este pus sub interdicție judecătorească;

– are reședința în străinătate;

– se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte personal;

În astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfățișa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.

Așadar, dacă partea care introduce acțiunea face dovada reședinței în străinătate și mandatează un avocat pentru reprezentare, prezența sa la procesul de divorț nu se mai impune.

Divorț în România pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate

În cazul cetățenilor români căsătoriți cu cetățeni străini dintr-un stat membru  UE, se poate divorța în România doar dacă unul dintre soți locuiește stabil (cel puțin de 6 luni sau 1 an, în funcție de situație) în România.

Citește și: Tichete în 2025 pentru angajați

Instanțele judecătorești române sunt competente să judece și procese între persoane cu domiciliul în străinătate, referitoare la acte sau fapte de stare civilă înregistrate în România.

Condiția este ca cel puțin una dintre ele este cetățean român.

Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă nici unul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul.

Iar, când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. 

Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România.

În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București.

Dosarul de divorț se depune la judecătoria în raza căreia se află domiciliul celuilalt soț, dacă vă aflați în situația în care unul dintre soți este în România.

Dacă ambii soți locuiesc în afara țării, în lipsa unui acord cu privire la instanța competentă, cererea de divorț se va înregistra pe rolul  Judecătoriei Sectorului 5 București.

În situația în care părțile ajung la o înțelegere cu privire la:

– numele de familie pe care îl va purta fiecare după divorț;

– exercitarea autorității părintești, contribuția lunară a fiecărei părți la cheltuielile privind creșterea și educarea copiilor minori;

– domiciliul minorilor;

– exercitarea dreptului de a păstra legăturile personale cu minorii în vederea pronunțării unui divorț prin acordul părților, procesul se soluționează rapid la primul termen.

Când între soți există neînțelegeri cu privire la elementele precizate mai sus se prelungește semnificativ și durata procesului.

Durata va fi influențată de probele administrate.

Divorț în România pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate

• Distribuie:
• Distribuie
•