Accesul copiilor la rețelele sociale: Ce prevăd regulile actuale și noile propuneri

Accesul copiilor la rețelele sociale: Ce prevăd regulile actuale și noile propuneri

Propunerea europeană „EU KIDS Act”, proiectele legislative interne și dreptul în vigoare

Un copil de 12 ani își creează un cont pe o platformă de socializare, declarând o dată de naștere inexactă. Operațiunea durează sub un minut și nu presupune nicio verificare. Părinții află, de regulă, abia când apar consecințele: o postare umilitoare la adresa unui coleg, un conflict în grupul clasei, o conversație cu un adult necunoscut. Se pune întrebarea cine răspunde, copilul, părinții sau platforma, și ce s-ar schimba dacă regulile propuse în aceste săptămâni ar fi adoptate.

La 17 septembrie 2026, Comisia Europeană a prezentat propunerea de regulament cunoscută drept „EU KIDS Act”, iar în Parlamentul României se află mai multe inițiative care urmăresc să interzică accesul copiilor la rețelele sociale, cu pragul de 15 sau de 16 ani. Toate sunt, deocamdată, simple propuneri, care nu produc efecte juridice și pot fi modificate în cursul procedurii legislative.

În România, datele personale ale unui copil pot fi prelucrate în serviciile online, pe baza consimțământului, numai dacă acesta a împlinit 16 ani; sub această vârstă este necesar acordul titularului autorității părintești, iar operatorul trebuie să depună eforturi rezonabile pentru a-l verifica. România nu a coborât acest prag. Totodată, minorul sub 14 ani nu are capacitate de exercițiu, iar cel între 14 și 18 ani are capacitate restrânsă, astfel încât acceptarea condițiilor unei platforme de către un copil este, în principiu, anulabilă. Platformele aplică însă, prin regulile proprii, pragul de 13 ani, iar verificarea se reduce la declarația utilizatorului.

Propunerea europeană are trei trepte. Sub 13 ani, deținerea unui cont ar fi interzisă. Până la împlinirea vârstei de 15 ani, accesul ar fi posibil doar prin conturi create și supravegheate de părinți, cu contacte limitate și cu timp de ecran de o oră pe zi. De la 15 ani, contul ar putea fi autonom. Pentru toți minorii sub 18 ani ar fi interzise mecanismele care întrețin dependența: derularea infinită a conținutului, notificările în orele de somn, contactele nesolicitate și sistemele manipulative de recompensare. Vârsta ar urma să fie verificată prin soluții care nu rețin documente de identitate sau date biometrice, iar sancțiunea, pentru cele mai mari platforme, ar putea ajunge la 6% din cifra de afaceri anuală mondială.

Inițiativele interne au o logică diferită. Una dintre ele, înregistrată la Senat în februarie 2026, interzice conturile personale sub 16 ani și impune furnizorilor verificarea vârstei, dar prevede și un regim gradual de sancțiuni pentru părinți: avertisment scris și obligația de a participa la o sesiune de consiliere parentală, apoi amendă contravențională raportată la salariul minim și, în final, sesizarea instanței pentru analizarea unor măsuri de restrângere temporară a exercițiului drepturilor părintești. Alta, cu pragul de 15 ani, pune accentul pe obligațiile platformelor și interzice verificarea prin baze de date biometrice.

Prima observație juridică este că nicio interdicție de acces nu stinge răspunderea părinților. Potrivit Codului civil, cel care are obligația de supraveghere răspunde pentru prejudiciul cauzat de minor chiar dacă acesta, lipsit de discernământ, nu răspunde pentru fapta proprie, iar părinții se exonerează numai dacă dovedesc că fapta copilului are o cauză străină de modul în care și-au îndeplinit îndatoririle ce decurg din autoritatea părintească. Faptul că platforma nu ar fi trebuit să permită accesul nu îl exonerează pe părinte, iar cel care știa de existența contului va avea mai greu să facă dovada cerută.

A doua observație privește drepturile copilului. Minorul nu este doar obiect al protecției, ci titular de drepturi, între care libertatea de exprimare, accesul la informație și dreptul de asociere, iar orice restrângere a lor trebuie să fie prevăzută de lege, necesară și proporțională. Modelul gradual al propunerii europene este mai apropiat de principiul dezvoltării treptate a capacității copilului decât un prag unic, aplicat rigid. În același timp, sancționarea părinților pentru faptul că un copil a ocolit o verificare pe care platforma trebuia să o facă ridică o problemă de proporționalitate, cu atât mai mult cu cât decăderea din exercițiul drepturilor părintești este, în dreptul actual, o măsură excepțională, dispusă de instanță numai pentru motive grave.

Până la adoptarea unor reguli noi, părinții pot cere platformei ștergerea contului și a datelor copilului, drept consolidat de legislația privind protecția datelor în cazul informațiilor furnizate în minorat, pot folosi controlul parental și pot semnala conținutul ilegal. În caz de abuz, dovezile (capturi de ecran, adresele paginilor) se păstrează înainte de orice ștergere.

O interdicție este însă eficientă numai în măsura în care poate fi verificată, deoarece copiii pot declara altă vârstă sau pot folosi conturile adulților. În forma propusă, regulile nu mută răspunderea de la părinți la platforme, ci o împart: platforma trebuie să nu ofere accesul, părintele trebuie să supravegheze, iar statul trebuie să verifice respectarea regulilor. Un sistem în care lipsește una dintre aceste trei verigi rămâne, în practică, o declarație de intenție.

Website: cristinaletu.ro

Accesul copiilor la rețelele sociale: Ce prevăd regulile actuale și noile propuneri