- Publicat de: Eduard Tomaziu
- 3-09-2023, ora 15:30
- Social, Știri, Video
Pitești. Clipe dramatice! Soția, părinții, rudele comisarului au suportat cu greu cruda realitate: despărțirea
Pitești. Clipe dramatice! Soția, părinții, rudele comisarului au suportat cu greu cruda realitate: despărțirea
Citiți și: Mădăline, nu te-am uitat și ne gândim mereu la tineUpdate. ora 15.30
Călătoria pământească a comisarului Mădălin Zamfir s-a încheiat. Carul funebru s-a oprit la cimitirul militar Sf.Gheorghe din Pitesti.
Citiți și: Mădălin a fost un EROU! Poliția, OFICIAL: Cum s-a întâmplat nenorocireaLa ora 15.30 trei salve de armă au fost trase în cinstea ofițerului. În timp ce sicriul polițistului era coborât în cripta. Cerul până atunci senin, s-a intunecat brusc. Soarele s-a ascuns după nori.
Momentele au fost de un dramatism imposibil de redat în cuvinte. Soția, părinții, rudele tanarului, au suportat cu greu cruda realitate: despărțirea.
Niciodată nu-l vor mai vedea pe scumpul lor Mădălin. Iar clipa nu poate fi trăită decat prin sfâșierea inimii..
Pitești. Comisarul, Mădălin Zamfir s-a întors acasă, în Găvana pentru ultima dată
Update. Ora 15.00
Cortegiul funerar a ajuns pe Strada Ion Minulescu din cartierul Gavana III. În apropierea locuinței în care a trăit Mădălin Zamfir. Preoții au săvârșit o scurtă slujbă religioasă.
Mădălin Zamfir a venit ultima dată la sediul Poliției Argeș
Update. ora 14.30.
Cortegiul funerar cu trupul lipsit de suflet al fostului purtător de cuvânt al IPJ Argeș a sosit la sediul instituției.
Colegii acestuia au ieșit în fața sediului Poliției pentru a-și lua „Rămas bun” de la acesta. Imaginile nu au nevoie de alte comentarii.
Știrea inițială
Polițiști îndoliați. Cel de pe urmă drum al comisarului Mădălin Zamfir
„Omul trece ca fumul, ca floarea a înflorit, ca iarba s-a tăiat…” citim în Sf. Scriptură. Așa s-a stins fostul purtător de cuvânt al IPJ Argeș, în floarea vieții. Doar 37 de ani! Atât i-a fost îngăduit să se bucure de frumusețea lumii văzute. Apoi, Cel care a pus în el, ca-n fiecare om, sufletul, L-a cerut înapoi. Devreme, mult prea devreme, Doamne!
Șocant
Ultimele zile au fost triste pentru polițiștii argeșeni. Cu toții au resimțit șocul veștii care s-a răspândit începând din noaptea de joi spre vineri. Colegul lor, Mădălin Zamfir a trecut pragul veșniciei.
Citiți și: Veste tragică! Fostul purtător de cuvânt al Poliției Argeș a murit!
Destoinic
Fost purtător de cuvânt al Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș, era până în fatidica zi a tragediei, șef al Centrului Operațional Pitești. În scurta lui carieră și-a demonstrat calitățile profesionale. Iar în viața sa, la fel de scurtă, pe cele umane. Era un om rar dintre cei pe care nu-i putem scrie decât cu „O” mare.
Durere fără margini
Dovadă a prețuirii de care s-a bucurat: mulțimea de oameni care în acest moment se află la biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena” din Ștefănești. La capătul a două zile și două nopți în care trupul neînsuflețit s-a aflat în capela locașului, a sosit ziua de pe urmă. Cea mai dramatică pentru familia lui Mădălin. Și cea mai întunecată pentru prietenii și colegii săi.
Simțea nevoia să se roage
A început slujba de înmormântare. În biserica atât de dragă inimii tânărului ofițer. Deși nu locuia în zonă, mergea special de fiecare dată când simțea nevoia să se roage. Ori să participe la o Sfântă Liturghie.
Aproape de Dumnezeu
Avea locul său în Casa Domnului, unde preoții îl primeau mereu cu brațele deschise. La această oră, Mădălin Zamfir se află în spațiul lui preferat. Unde venea să fie mai aproape de Dumnezeu.
Umbra morții
Astăzi nu mai stă în locul lui preferat. Nu se mai închină la icoane. Nu mai zâmbește cunoscuților. În sicriu, cu umbra morții pe chipul lui tânăr, Mădălin pare că doarme. Somnul fără de sfârșit. Înconjurat de cei dragi. Care atât l-au iubit și-l plâng necontenit.
Cu sfinții…
Printre zecile de uniforme și de oameni îndoliați, slujitorii altarului dau ocol sicriului. Și cântă: „Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău…” Din cădelnițele lor, fumul de tămâi se înalță. Iar pe obrazul trist al zecilor de oameni, lacrimile curg, tot curg…