Nu este prima dată când scriu despre această carte. Am reuşit să obţin prin gentileţea autorului şi autograful, cu ocazia sărbătorii liberale de pe 24 mai.Astăzi voi insista asupra autorului, însă. Cartea a fost lansată în prezenţa autorului azi, 16 octombrie. Au vorbit despre carte domnul director al Bibliotecii Judeţene Sachelarie , scurt, tot scurt jurnalistul Cristi Cocea, mai lung domnul profesor Liviu Costache, nu mai puţin criticul literar  Nicolae Oprea şi în sfârşit, fermecător, Denisa Popescu.

A luat apoi cuvântul venerabilul profesor Minasian, povestind cu umor amintiri din tinereţe privind confuzii între armeni şi evrei, eroare comisă şi de antevorbitori, având în vedere tragediile trăite de aceste popoare în secolul XX.  Noi românii avem o părere neutră despre ei, sunt creştini ortodocşi răsăriteni, veniţi masiv după 1915 din Imperiul Otoman. Doar în dezolanta sa carte autobiografică , de altfel bunului editor, care a fost Georgescu Delafras, o carte profund antisemită, un personaj xenofob, în lipsă de inamici minoritar etnic, promite să se ocupe de armeni!

Finalmente a vorbit autorul. Îl ştiam pe Varujan Vosganian ca economist, ca matematician, ca un bun om politic, ca un excelent ministru, ca în fine un surprinzător scriitor, dar nu ştiam că este un mare şi profund orator. La noi liberalii, nu am resimţit lipsa oratorilor. Cine nu-şi aminteşte cu plăcere vocea profundă de bas a lui Radu  Câmpeanu, practicând oratoria bunelor vremuri burghezo-moşiereşti, ale parlamentarismului de esenţă englezească,  sau de discursul sobru şi îngrijit precum ministeriatul său al lui Călin Popescu Tăriceanu. Acum Crin Antonescu strălucește prin vivacitatea discursului şi a replicilor strălucitoare.

Varujan Vosganian a vorbit despre faptul că nu se pot echivala tragediile popoarelor, dar armenii au avut neşansa lipsei mijloacelor mass-media de la început de secol, a insistenţei negaţioniste a turcilor privind genocidul armean, faţă de Holocaustul evreiesc.

Ni s-a propus o introspecţie nemiloasă a ignoranţei noastre de a nu cunoaşte eroii noştri recenţi, rezistenţii cu arma în mână, tinerii care s-au jertfit în 1989 ca noi să fim liberi azi să spunem ce credem despre noi şi despre cei vremelnic sunt la putere.

Ca şi Herta Muller, Varujan Vosganian ne-a reamintit necruţător de anumite derapaje ale intelectualilor români care conduc azi la tristeţea alegerii ca lideri pe cei care seamănă cu dictatorul Ceauşescu. Vosganian ne propune să facem o introspecţie a noastră, să ne vedem greşelile şi erorile, dar să nu renunţăm la demnitate în admiraţia neghioabă a străinătăţii. Discursul lui Vosganian a fost exemplar patriotic, şi el ne povesteşte cum catolicosul armenilor, om crescut şi educat în România, l-a întâmpinat pe Ceauşescu în vizita din Armenia cu Deşteaptă-te române , eveniment care l-a deranjat profund pe maimuţoiul naţionalismului autohton. Varujan Vosganian  a fost unul din românii care şi-au înfrânt frica în 1989  a ieşit să protesteze, a fost arestat şi bătut şi niciodată n-a făcut caz de asta.

A fost un mare eveniment vizita lui Vosganian la Piteşti şi putem fi mândri că suntem contemporani cu astfel de oameni.

• Distribuie:
• Distribuie
•