Dacă aș fi fost Cornel Ionică, demisionam. Îl cunosc pe primarul Piteștiului încă de la primii săi pași în administrația locală, atunci când tocmai fusese ales consilier local și urma să ajungă viceprimar al lui Tudor Pendiuc. Om care vorbea puțin, era un contrapunct chiar binevenit la un moment dat pentru șeful lui, care părea omniprezent și omnipotent în oraș.

E drept că, atunci când găzduia el conferințele de presă, acestea tindeau să dureze mult mai puțin, pentru că se mulțumea doar să prezinte niște informații și să dea răspunsuri scurte, chiar dacă uneori incomplete. Țin minte, însă, că am apreciat faptul că îl vedeam mai mereu pe Cornel Ionică în tribunele stadionului din Trivale, fiind mereu un susținător al FC Argeșului, lucru dovedit ulterior și prin resuscitarea echipei de suflet a orașului.

Încetul cu încetul, actualul primar s-a impus, așa că, în momentul în care Tudor Pendiuc a fost nevoit de problemele sale penale să se retragă din fruntea Primăriei, succesiunea a fost firească. La fel de firească mi s-a părut și victoria sa în alegerile din 2016, chiar dacă la diferență de câteva sute de voturi.

Îmi amintesc că ultima oară când am vorbit cu el era la un Revelion, mi s-a părut la fel cum îl știam, chiar dacă avea ceva mai mulți oameni în alai decât pe vremea când era viceprimar. Cât privește mandatul său de primar, cu toții am putut citi de multe ori pe ePitești cum se desfășoară acesta și care sunt realizările și nerealizările actualului edil.

Cea mai mare problemă pare, însă, să fie, ca și la predecesorul său, justiția. Cornel Ionică se afla, încă de pe vremea când era viceprimar, în proces cu Agenția Națională de Integritate, conform căreia „În perioada exercitării mandatului 2008-2012, a participat la deliberarea şi adoptarea a două hotărâri ale Consiliului Local Pitești, din 24 septembrie 2009, având ca obiect validarea unor protocoale încheiate între Centrul Cultural al municipiului Pitești cu societăți comerciale la care ginerele său este asociat și administrator.”

În 2016 a venit și sentința de incompatibilitate, atacată cu recurs. Care recurs tocmai s-a încheiat, cu menținerea deciziei de incompatibilitate. În mod normal, în urma acestui verdict, dacă aș fi fost Cornel Ionică, demisionam. În aceeași zi. După aceea aș fi luat o pauză de vreun an-doi de la administrație, concentrându-mă pe crescut nepoții sau, de ce nu, pe afaceri.

După care, dacă m-aș fi plictisit, reveneam în activitatea politică la partidul meu, care oricum nu ar fi avut vreme să găsească pe altul mai bun în așa scurt timp. Și candidam din nou, în 2020, și câștigam din primul tur. Aveam, ce-i drept, un pic peste 70 de ani, dar să nu uităm că și cel mai important om al planetei, președintele american Donald Trump, a câștigat alegerile la 70 de ani.

Actualul primar al Piteștiului, însă, refuză să plece din funcție. Colegii săi de partid îl susțin, oricum demisia a rămas, și pe la ei, și pe alte partide, un fel de stigmat, care mai degrabă te coboară în ochii colegilor decât să te urce, măcar din punct de vedere moral. Nici prefectul, provenit din același partid, nu se grăbește să ia decizia demiterii, așteptând și alte opinii, mai mult sau mai puțin legate de justiție.

De fapt, dacă îmi amintesc bine, un singur prefect a avut curajul unei asemenea decizii rapide, atunci când Cristian Soare a decis demiterea fostului președinte al Consiliului Județean, Constantin Nicolescu, atunci când acesta a fost condamnat definitiv. Așa este și cazul actualului primar al Piteștiului, chiar dacă natura sentinței este diferită de cea a colegului său de la CJ.

Dar, în situația de față, lucrurile nu se vor rezolva la fel de simplu, așa că Piteștiul va continua, pentru luni și poate chiar ani, să aibă un primar sancționat pentru conflict de interese. Iar dacă alegătorii n-au nicio problemă cu asta, Cornel Ionică ar putea fi reales în 2020. Mai ales că opoziția, la acest moment, nu pare să aibă un contracandidat redutabil, care să poată profita de noua problemă a primarului.

• Distribuie:
• Distribuie
•