Violența legitimă a statului trebuie să înceteze.

De sâmbătă dimineață, de când am auzit pentru prima dată în viață sintagma asta, nu-mi mai iese din minte. Mă doare mai tare decât m-au durut și mă dor imaginile și relatările despre represiunea jandarmilor contra miilor de protestatari, în centrul Bucureștiului. Mă doare această vorbă aruncată în vânt, din greșeală sau poate înadins, de către reprezentantul unei instituții a statului român, pentru că m-am săturat, efectiv, să-i întâlnesc efectele în viața de zi cu zi a mea și a concetățenilor mei.

Încă din copilărie am observat urmele acestei violențe așa-numit legitime. Uneori chiar pe propria piele, atunci când vreun profesor îmi mai trăgea câte-o scatoalcă, în glumă, zicea el. Nu-mi plăcea, firește, dar ce puteam să fac contra profesorului în România cizmarului analfabet? Mai târziu, ziarist fiind, mă apropiam prea mult de vreo mărime a zilei, iar bodyguarzii aceluia, de obicei în civil, mă îmbrânceau, ca nu cumva să-i iau vopseaua, probabil. Din acea perioadă datează și un act de violență care avea în prim-plan un primar dintr-o comună argeșeană, care l-a lovit efectiv peste camera de luat vederi pe colegul meu operator în momentul în care s-a trezit că nu-i place întrebarea cu care se pomenise la intrarea în primăria pe care o conducea. A ieșit, însă, o știre pe cinste, cu care am deschis știrile naționale, pentru că omul era, și atunci, ca și acum, membru al partidului de guvernământ.

Am avut însă norocul să nu particip la evenimente violente, de genul mineriade, meciuri de fotbal cu scandal sau proteste care s-au lăsat cu violențe. Dar asta nu înseamnă că nu am mai întâlnit, la tot pasul, exemple ale violenței statului contra cetățenilor săi. Nu numai fizice, ci și verbale, cum este cazul multelor înjurături și amenințări proferate în spațiul public de cetățeni aflați vremelnic în funcții din cadrul statului român.

Culmea violenței, atât verbală, cât și fizică, pare însă că a fost atinsă zilele astea. Prefațată de o serie de amenințări din partea unor reprezentanți ai statului român, a putut fi experimentată în seara de vineri, 10 august 2018, când zeci de mii de oameni au fost agresați, cei mai mulți fără motiv, de către jandarmi. Am văzut după aceea tot felul de declarații din partea oficialilor statului român, care se întreceau care mai de care să justifice violența colegilor lor bugetari. Ba chiar unii dintre ei erau nemulțumiți că nu s-a ajuns la mitralierea protestatarilor, iar alții amenințau că vin cu milionul de oameni să-i calce în picioare pe aceiași protestatari. Și toate acestea în numele aceleiași violențe legitime a statului român, care-i face pe reprezentanții acestuia să se simtă datori să fie violenți cu restul concetățenilor, chiar dacă aceștia le plătesc salariile.

Sper ca această spirală a violenței să fie oprită, o dată pentru totdeauna, prin demersurile justiției, și cei care o propagă în spațiul public să fie pedepsiți conform legii. Poate așa, statul român va învăța să renunțe la violența pe care-o consideră legitimă și va începe să-și trateze toți cetățenii cu respect și înțelegere, nu cu gaze lacrimogene sau bâte.

• Distribuie:
• Distribuie
•